CE MAI CITEȘTI?

    Oricare dintre aceste titluri îți cresc pofta de citit!

                                     Mario Vargas Llosa

                         Casa Verde

Odată cu sosirea lui don Anselmo în Piura, viaţa locuitorilor din suburbia Mangachería se schimbă cu totul. Misteriosul străin le află ambiţiile şi dorinţele ascunse şi se foloseşte de ele pentru a începe o afacere: bordelul Casa Verde. Este punctul de pornire al unor aventuri ce se confundă cu destinul oraşului din deşert, dar şi cu cel al unei aşezări izolate din mijlocul pădurii amazoniene, cei doi poli spaţiali ai povestirii. Locurile, personajele şi istoriile lor se întâlnesc, contrapunctic, spunând povestea trecerii dintr-un tip de lume în altul.

La un an de la apariţie, Casa Verde (1965) a primit Premiul Criticii Spaniole şi Premiul naţional pentru roman în Peru, iar în 1967 a fost primul roman premiat cu prestigiosul Rómulo Gallegos.

Paulo Coelho

Învingătorul este întotdeauna singur

24 de ore în culisele celebrităţii.

Un portret necruţător al timpului nostru.

O zi la Cannes. Scena: strălucitorul festival de film. Personaje principale: Igor Malev şi Ewa, fosta lui soţie. Personaje secundare: actorii principali şi figuranţii fastuoasei lumi a filmului şi a modei. După o despărţire dureroasă, Igor, un om de afaceri rus, elaborează un plan pentru a-şi recâştiga fosta soţie. E dispus să facă orice sacrificii, inclusiv umane, în numele acestei iubiri devastatoare, care distruge totul în jur, dezintegrându-i inclusiv pe cei care o trăiesc.

Cu un scenariu „imaginat“ de autorul care a vândut peste 100 de milioane de exemplare din cărţile sale, Învingătorul este întotdeauna singur este o parabolă a superficialităţii, lăcomiei şi cultului celebrităţii, un crud portret al lumii de azi.

„Când m-am hotărât să fac o descriere fotografică a epocii în care trăim, am scris acest roman“, spune Paulo Coelho.Învingătorul este întotdeauna singur e o meditaţie asupra laturii întunecate a succesului, asupra destinului visurilor inocente într-o societate marcată de o profundă disoluţie a valorilor.

                                       Salman Rushdie

Seducătoarea din Florenţa

Polirom, 2011

  ÎN COȘ

Cel mai recent roman al lui Salman Rushdie, Seducătoarea din Florenţa, publicat în 2008, este o elegie închinată frumuseţii şi, în acelaşi timp, o meditaţie asupra naturii şi a modului în care funcţionează puterea. Având în centru figura misterioasă şi seducătoare a unei femei – prinţesă, vrăjitoare şi sclavă, visul de dragoste al oricărui bărbat –, povestea îmbină epoci istorice şi spaţii culturale diametral opuse, purtându-ne din Florenţa lui Machiavelli şi a familiei de Medici în opulenta Indie a mogulilor din perioada de glorie marcată de domnia lui Akbar. Cu toate că ne lăsăm cuceriţi de fermecătoarea eroină a cărţii, cu toate că cel ce ţine în mână firele multicolore ale naraţiunii pare a fi un ins misterios cu aerul unui nobil, cu măiestria unui scamator şi misiunea unui diplomat, adevărata partitură a seducţiei este interpretată, ca întotdeauna, de Rushdie însuşi, care îmbină harul unui povestitor oriental cu talentul plastic şi bogăţia de nuanţe a unui miniaturist. „În Seducătoarea din Florenţa,Rushdie se întoarce în timp, la acele prime indicii ale schimbului cultural care şi-au lăsat puternic amprenta asupra operei sale... Unul dintre cele mai bune romane scrise de Rushdie până acum.” (The Observer)

                                   Gabriel Liicenu

                           Declarație de iubire

Humanitas, 2011

 DAUGĂ ÎN COȘ

„Paginile acestei cărţi s-au născut dintr-o idee simplă: fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni - ei nu pot fi mulţi - pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Fiecare om face faţă la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu sunt în viaţă), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrăma precum într-o atmosferă în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur şi simplu în viaţă. Dacă ura celorlalţi - covârşitoare uneori -, invidia lor, mârşăvia lor sunt neputincioase este pentru că există câţiva oameni pe care îi iubim până la capăt. Despre aceşti oameni este vorba în această carte. Ei poartă numele de Monica şi Virgil lerunca, Noica, Sebastian sau Cioran, Henri Wald, Andrei Pleşu sau Horia Bernea. Alteori sunt anonimi, sunt oameni aruncaţi în gropile comune ale istoriei şi pe care numai iubirea, ca revers al urii care i-a împins acolo, îi poate readuce în amintirea noastră.“ (Gabriel LIICEANU)

Richard Dawkins

Ceasornicarul orb

Humanitas, 2009

 UGĂ ÎN COȘ

După 150 de ani, teoria evoluţiei prin selecţie naturală continuă să lase iluzia că e uşor de înţeles – şi în genere e greşit înţeleasă, ba chiar e încă respinsă de un număr surprinzător de mare de oameni, în ciuda dovezilor zdrobitoare în favoarea ei care s-au adunat de la Darwin încoace. În Ceasornicarul orb Richard Dawkins îşi asumă sarcina de a explica în detaliu pentru publicul larg tot ce pare la prima vedere imposibil de explicat pe cale naturală: apariţia primelor forme de viaţă pe Pământ, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochii sau aripile, aşa-zisele "verigi lipsă" despre care vorbesc paleontologii, precum şi numeroase aspecte stranii ale lumii vii. Cheia explicaţiilor lui Dawkins e înţelegerea corectă a caracterului treptat, pas cu pas, al evoluţiei şi a raportului dintre întâmplare (mutaţia genetică) şi determinism (selecţia naturală). Ceasornicarul orb e o demonstraţie de forţă intelectuală care îşi are locul, alături de Originea speciilor, între marile cărţi de biologie.

Mary Hartley

Ghidul femeii ocupate

Cum să-ţi organizezi cât mai bine timpul

Humanitas

Numeroase femei se zbat să facă faţă unui program supraîncărcat şi seară de seară cad epuizate, fără a nutri însă sentimentul că au de ce se bucura. Serviciul, treburile casnice, obligaţiile de tot felul nu mai lasă loc de regulă satisfacerii unor mici plăceri individuale, iar acestea sunt amânate întotdeauna pentru „atunci când voi avea mai mult timp". Dar oare se va întâmpla vreodată ca timpul să ne prisosească? Fiecare zi, de numai 24 de ore în cazul oricui, este folosită îndeosebi pentru onorarea îndatoririlor, nu pentru interese personale cărora am dori cu adevărat să le acordăm atenţie.
În Ghidul femeii ocupate, Mary Hartley analizează cauzele şi impactul neutilizării eficiente a timpului. Ea le arată femeilor cum să-şi chivernisească fiecare minut disponibil şi cum să facă faţă presiunilor şi cerinţelor vieţii agitate din ziua de azi, permiţându-şi totodată câte un răgaz pentru ele şi pentru obiectivele lor.

Subiectele tratate includ, printre altele:
• Planificarea modului de utilizare a timpului
• Împărţirea sarcinilor
• Evitarea amânărilor
• Strategii şi sfaturi pentru diferite tipuri de personalitate
• Trei reguli de aur pentru a dispune de mai mult timp

Timpul este un dar de preţ şi el ne poate ajuta să trăim aşa cum dorim. Citind cartea de faţă veţi învăţa să-l utilizaţi astfel încât să vă vedeţi visele împlinite.

              Oliver Sacks

Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie

Humanitas, 2011

 GĂ Î COȘ

Un profesor de muzica isi confunda (la propriu) sotia cu o palarie. Un barbat nu-si recunoaste propriul picior. O femeie nu mai stie ce inseamna stanga. Persoane considerate retardate mintal dovedesc capacitati iesite din comun.Toate aceste bizarerii sunt cazuri neurologice reale, cu care s-a confruntat doctorul Oliver Sacks. 24 de asemenea povestiri alcatuiesc o imagine asupra mintii omenesti - am fi tentati sa spunem: asupra patologicului, daca am putea trasa o frontiera neta intre normalitate si patologie. Cu veritabil talent literar (e scriitor in toata puterea cuvantului), Oliver Sacks nu se aventureaza sa traga concluzii si sa eticheteze, ci prezinta un tulburator spectacol al mintii. "Omul care isi confunda sotia cu o palarie" s-a bucurat de un rasunator succes in lumea intreaga si in cele mai diverse medii intelectuale si artistice. Pornind de la cartea doctorului Sacks, Michael Nyman a compus, in 1986, o opera, iar regizorul Peter Brook a pus in scena, in 1993, un celebru spectacol de teatru.

                                              a-Roman Patapievici

                                      Zbor în bătaia săgeţii

                                    Humanitas, 2010

 DAUGĂ ÎN COȘ

„Formarea mea, potrivit limbajului curent, este legată de cărţi, de experienţe şi de oameni. Sensul global pe care îl dau existenţei mele este acesta: există un sens. Cărţile care mi-au vorbit mi-au vorbit pentru că adresau în mine o parte care avea nevoie de ele pentru a se manifesta. Experienţele pe care le-am trăit mi-au fost revelate pentru a declanşa în mine acele orizonturi care altminteri, dacă nu ar fi existat, nu mi-ar fi permis punerea în lumină a semnificaţiei care îmi orientează viaţa. Făpturile pe care le-am iubit au fost acelea care au iubit în mine ceea ce, fără iubirea lor, nu ar fi meritat să supravieţuiască. Sunt de aceea recunoscător şi accept integral viaţa care mi-a fost dată. Am văzut ideile şi am cunoscut carnea lor: viaţa merită cu recunoştinţă trăită. Am devenit conştient prin a fi om de cultură.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)

Anais Nin

                         Incest

                                      Humanitas Fiction, 2010

  ÎN COȘ

Volumul Incest face parte din cel mai faimos jurnal erotic intrat in literatura secolului XX, marturia unei femei capabile sa isi exprime dorintele secrete cu acelasi abandon "amoral" care a apartinut dintotdeauna barbatilor. Anais Nin developeaza filmul incendiar al unei pasiuni care incalca toate tabuurile. Astfel ia nastere portretul amantului suprem: Joaquin Nin, adevaratul Don Juan, care cunoaste -- si nesocoteste -- regulile seductiei."Incest este o fascinanta incursiune «la cald» in mintea unei femei narcisiste, pasionale, lucide si extrem de complexe." (Library Journal)

 David Nicholls

Cine stie castiga

Humanitas Fiction

Cine stie castiga a fost adaptat pentru marele ecran de Playtone, casa de productie a lui Tom Hanks, in colaborare cu BBC Films si HBO Films. Ecranizarea Starter for Ten, cu James McAvoy in rolul principal, a primit Premiul publicului la Austin Film Festival.

Brian Jackson, tanar, haios, mare fan al muzicii pop si al chefurilor cu gasca, scapa in sfarsit de acasa si pleaca la universitate. E barbat! Lumea intreaga e a lui si nimic nu-i rezista. Asta pana o cunoaste pe rasfatata Alice, o colega superba cu ifose de actrita in devenire, de care se indragosteste fara speranta. Si, pentru ca ar face orice s-o cucereasca, se inscrie la concursul televizat Intoarcerea universitara, stiut fiind -- nu-i asa? -- ca femeile adora barbatii cu o cultura solida. Pana una, alta, intre doua sesiuni de pregatire, Brian isi traieste cu motoarele turate la maximum viata de student, condimentand-o cu petreceri in camin, examene pierdute si plimbari sub clar de luna. O comedie irezistibila despre dragoste si maturizare scrisa de un maestru al dialogurilor cu sare si piper.

Martin E.P. Seligman

Fericirea autentica

Ghid practic de psihologie pozitiva

Humanitas

Unii oameni se nasc mai fericiti decat altii, dar cu totii avem sanse egale la fericire. Pornind de la aceasta premisa, Martin Seligman dezvolta, in ultima sa carte, tema fericirii autentice in societatea moderna. In viziunea lui Seligman, oricine poate fi pe deplin fericit daca urmeaza cativa pasi simpli, pornind de la un set de valori universal valabile.
 In prezent profesor de psihologie la Universitatea din Pennsylvania, fost presedinte al Asociatiei Psihologilor din America, Martin Seligman este autorul a peste 20 de carti, Fericirea autentica fiind un bestseller in domeniul psihologiei pozitive. Fericirea autentica este o faimoasa carte de psihologie, o abordare in stil modern a unei mai vechi ravne omenesti, pe care Aristotel a numit-o "viata buna".

                                                

                                                 Anais Nin

Delta lui Venus

Humanitas Fiction, Literatură / Colectia: Raftul Denisei

Cititorul care paseste in lumea imbibata de erotism a lui Anais Nin trebuie sa lase prejudecatile la intrare: autoarea incearca sa deschida acea cutie a Pandorei care este sexualitatea feminina, infatisand-o sub masti felurite, insa fara tuse clinice sau pudibonderii suspecte. Prostituate, voyeuri, frigide, lesbiene, hermafroditi, artisti, femei indragostite, barbati de o sexualitate uluitoare -- universul lui Anais Nin functioneaza dupa legea instinctului ridicat la rang de arta. 

Emil Cioran

Ispita de a exista

Humanitas

„Trebuie să învăţăm să gândim împotriva îndoielilor şi certitudinilor noastre, împotriva umorilor atotştiutoare, trebuie, mai ales, făurindu-ne o altă moarte, o moarte incompatibilă cu hoitul, să acceptăm ceea ce nu poate fi dovedit, ideea că ceva există... Nimicul era desigur mai comod. Ce greu e să te mistui în Fiinţă!“

Ludmila Uliţkaia

Al dumneavoastra sincer, Surik

Humanitas Fiction

Roman tradus in peste douazeci de limbi si distins, in Italia, cu premiul Grinzane Cavour (2008)

In Moscova anilor '80, care mai pastreaza discret farmecul epocii tarilor, Surik isi traieste fantasmele si singuratatea. Cu toate ca inima lui tandra si sensibila il face obiectul dorintelor feminine -- e frumos ca un erou tolstoian, un Pierre Bezuhov la douazeci de ani --, tanarul pierde la ruleta ruseasca a destinului. Mila dureros de acuta pentru sexul frumos, neputinta de a spune nu si mai ales un ciudat mecanism erotic caruia nu reuseste sa i se sustraga fac din Surik un fel de sfant laic devotat femeilor. Astfel, prin patul lui se perinda fapturi cu vieti complicate, care-si cauta consolarea in placerile carnii: Mathilda, artista excentrica traind alaturi de trei pisici; Alia, colega de facultate, o tataroaica urata, ratacita in capitala promisiunilor desarte; Lena, a carei onoare o va salva printr-o casatorie fictiva; Valeria, infirma cu imaginatie flamboaianta; Svetlana, depresiva, ale carei crize de isterie o aduc in pragul sinuciderii. Si totusi Surik nu e un barbat fericit, pentru ca Lilia, singura pe care o iubeste cu adevarat, il paraseste pe neasteptate, lasandu-l fara atatea raspunsuri. Stim oare ce reprezentam pentru cei cu care ne intersectam destinele? se intreaba tanarul care, din bunatate, se lasa devorat de ceilalti pana cand ajunge aproape sa fie deposedat de propria-i viata.

Info

Gabriel Liiceanu

Epistolar

Humanitas, Eseistică, Memorialistică & Diaristică 

Aşa cum spune şi titlul, cititorul are în faţă o carte alcătuită din scrisori. Nu e prima de acest gen şi, desigur, nici ultima. Ceva o singularizează totuşi: prilejul care i-a dat naştere, grăuntele în jurul căruia s-au aşternut atâtea gânduri şi atâtea sentimente – nu întotdeauna avuabile, însă întotdeauna salvate de frumuseţea expresiei. Acest „grăunte" este o altă carte: Jurnalul de la Păltiniş. Despre el vorbesc în scrisorile lor, cu patimă şi însufleţire, cu omenească încrâncenare şi neomenească detaşare, paisprezece intelectuali români, captivi ai unuia dintre cele mai cumplite momente ale istoriei. Ei sunt: RADU BOGDAN, E.M. CIORAN, PETRU CREŢIA, ŞTEFAN AUG. DOINAŞ, ION IANOŞI, THOMAS KLEINIGER, GABRIEL LIICEANU, CONSTANTIN NOICA, ALEXANDRU PALEOLOGU, ANDREI PIPPIDI, ANDREI PLEŞU, MARIANA ŞORA, MARIN TARANGUL şi SORIN VIERU.

Personajul central al acestei cărţi neobişnuite nu este însă nici Jurnalul care i-a dat naştere, nici autorul lui şi nici acela care a prilejuit jurnalul însuşi. Personajul central al Epistolarului este poştaşul. Fireşte nu cel din Arles, pictat de Van Gogh, care priveşte către cititor de pe copertă. Poştaşul de aici e unul nevăzut, mesager din stirpea lui Hermes, purtător nu al misivelor schimbate vreme de doi ani între personajele înzestrate cu stare civilă, ci al spiritului din care se împărtăşesc cu toţii. Lui i se datorează şi minunata potrivire a gândurilor, şi prezenţa momentului istoric în filigran, şi transfigurarea, în final, a tuturor resentimentelor. Lui i se cuvine, aşadar, să-i mulţumim.

        James Frey

O mie de farame

Humanitas Fiction

Imediat dupa aparitie, O mie de farame devine cartea numarul unu a Amazon.com., ocupa primul loc pentru cincisprezece saptamani consecutiv pe lista de bestselleruri New York Times, ramane mai bine de un an pe aceasta lista si atinge vanzari de peste 4,5 milioane de exemplare. James Frey a fost tradus in peste treizeci de tari.

Personajul James Frey, de douazeci si trei de ani, se intoarce acasa distrus: cu patru dinti lipsa, o gaura in obraz si scaldat in fluide corporale din cele mai viu colorate. Acest tablou violent este rodul unui maraton a trei ani de consum de crack si a zece ani de alcoolism. Internat la cel mai faimos centru de dezintoxicare din Minnesota (cu o rata de reusita de 17%), James inregistreaza verdictul doctorului ca va muri in cateva zile si se lupta pentru supravietuire. Felul in care Frey descrie mecanismul acelei "algebre a nevoii" despre care vorbea si William Burroughs e delirant, coplesitor. Foamea de viata si foamea de autodistrugere par a se hrani reciproc: "Vreau un pahar, vreau cincizeci de pahare. Vreau o sticla de tarie, cea mai curata, cea mai teapana, cea mai distrugatoare, cea mai otravitoare tarie de pe pamant. Vreau cincizeci de sticle de tarie. Vreau crack, murdar si galben si plin de formaldehida". Personajele care populeaza sanatoriul -- o prostituata de care James se indragosteste, un judecator federal, un fost campion la box -- sunt un amestec viu de decadere si bunatate, iar de aici se nasc paginile cele mai pline de patos ale romanului.

J.M. Coetzee

Viata si vremurile lui Michael K

Humanitas Fiction

Viata pare sa fi intrat pe un fagas lipsit de suferinta, dar si de bucurie, pentru Michael K, un barbat de culoare din Cape Town. Orfan de tata, petrecandu-si copilaria stigmatizata departe de mama, in camine si centre de reeducare, tanarul devine gradinar in slujba consiliului local. Nimic nu pare sa-i tulbure traiul monoton, pana in clipa cand mama sa, grav bolnava, ia hotararea de a se intoarce in tinuturile natale, unde doreste sa-si sfarseasca zilele, departe de orasul sfasiat de un raboi civil care nu este al lor si pe care nu il inteleg, dar ale carui consecinte le afecteaza in mod direct vietile. Urcandu-si mama si putina avutie intr-un carucior improvizat, Michael K incepe o adevarata odisee printr-o lume care-si poarta la vedere cicatricile mereu reinnoite ale unei istorii tragice. Drumul catre Prince Albert, acolo unde se sfarseste viata mamei sale, e plin de violenta, foame, pericole, ocolisuri, ascunzatori, soldati fanatici sau dezertori. Povestea lui Michael K este insa una a supravietuirii lipsite de iluzii, spusa in stilul alb, plin de forta, care l-a consacrat pe J.M. Coetzee.

 

                                            Marius Daniel Popescu

Simfonia lupului

Humanitas

Premiul Robert Walser 2008

Simfonia lupului, romanul cu care debutează ca prozator poetul Marius Daniel Popescu, este deopotrivă o evocare a vieţii cotidiene din România anilor '80 şi povestea vieţii unui român emigrant în Elveţia. Cartea este structurată polifonic, pe mai multe registre narative, între care autorul se mişcă cu o mare dezinvoltură. Forţa ei expresivă îşi are sursa tocmai în uşurinţa cu care autorul schimbă aceste registre în scurtele povestiri care se încrucişează. El pendulează astfel între persoana întâi – a confesiunii, persoana a doua – a spuselor bunicului către nepot, şi persoana a treia – a naratorului omniscient. Romanul a primit Premiul Walser, acordat pentru prima data unui scriitor din Elveţia franceză.

Christopher Buckley

Fumatul strict permis

Humanitas 

America a decis: există oameni şi fumători. Aceştia din urmă, o subspecie stigmatizată, îşi găsesc apărătorul în persoana lui Nick Naylor, un as al controverselor publice şi al mersului pe ace. Naylor câştigă bine din lobby-ul protabagic, dar îşi asumă riscuri. Căci nu-i puţin lucru să fii invitat la Larry King sau la Oprah fără să ţi se spună că în platou se află şi un canceros de optsprezece ani în fază terminală. Nici să fii comparat cu criminalii de război nazişti. Şi nici să fii răpit, îmbrăcat în plasturi cu nicotină şi ameninţat cu o moarte lentă. În lumea lui Naylor, nu doar fumatul dăunează grav sănătăţii, ci şi încurajarea lui. Dacă nu eşti atent, te poţi trezi strivit ca un muc de ţigară, cu sufletul scurgându-se din tine ca un fum.

                                                     

                                                        J.M. Coetzee

Maestrul din Petersburg

Humanitas Fiction

J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel (2003) pentru literatura, si Fiodor Dostoievski, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Ce au in comun? Un roman, Maestrul din Petersburg, scris de primul despre viata celui de-al doilea. Dostoievski, cel pe care il cunoastem filtrat printr-o sensibilitate contemporana, este aparent un antierou: un barbat intre doua varste, care si-a pierdut credintele tineretii si se indreapta cu pasi repezi spre ruina trupeasca si spirituala. Tocmai acest barbat isi asuma insa elucidarea unui mister cumplit, pe o veche schema a datoriei si paricidului simbolic: moartea fiului sau vitreg, Pavel. Intr-o Rusie violenta si opresiva, aflata in pragul revolutiei, Dostoievski gaseste printre hartiile fiului sau o lista neagra, ceea ce confirma asocierea lui Pavel cu gruparea anarhista Razbunarea Poporului, condusa de oportunistul Nechaev, chiar posibilul ucigas. Un bildungsroman care se deruleaza in sens invers, Maestrul din Petersburg urmareste traseul psihologic al scriitorului care, pe fondul unei stranii si contorsionate povesti de dragoste tarzii, isi descopera fiul preyent prin absenta. Revelatia din final, cand Dostoievski se vede reflectat in ochii fiului sau prin intermediul unor scurte povestiri ale acestuia pe tema paricidului, pune coroana de spini pe fruntea unei civilizatii aflate in pragul descompunerii. Romanul lui Coetzee lanseaza intrebari despre constiinta, luciditate si suferinta intr-un stil nuantat, deloc emfatic, chiar daca sunt filtrate prin mai multe secole literare, fiecare cu raspunsurile lui.

Zeruya Shalev

Viata amoroasa

Humanitas Fiction

Bestseller internaţional, tradus în peste douăzeci şi cinci de ţări şi ecranizat în 2007 (Germania), în regia Mariei Schrader, cu Netta Gari şi Rade Serbedzija în rolurile principale. Roman distins în Israel, în 1997, cu Premiul de Aur şi Premiul de Platină ale Asociaţiei Editorilor şi Premiul ACUM. Inclus în prestigioasa listă „Cele mai bune douăzeci de romane din ultimii patruzeci de ani“ din Der Spiegel.

Yaarah este o tânără căsătorită şi îndrăgostită. Căsătorită cu Yoni, un bărbat de încredere, dar insipid. Îndrăgostită de Arie, personaj fascinant, plin de magnetism sexual şi de contraste, prieten din tinereţe al tatălui ei. Ruptura interioară se adânceşte zi de zi, sub acţiunea corozivă a minciunii şi vinovăţiei, până când Yaarah pierde contactul cu realitatea. Este complet subjugată voinţei lui Arie, obsesiei sexuale care îi bruiază gândurile, dar şi trecutului - căci acest bărbat are acces la secretele tragice ale familiei ei. În vreme ce Yoni pleacă singur la Istanbul, Yaarah devine prizoniera erotică a lui Arie. Treptat, nuanţând dezvăluirile lui şocante prin propriile descoperiri, ea reface un scenariu de familie marcat de pasiuni distructive. Viaţa amoroasă este o carte senzuală şi reflexivă, torenţială şi purificatoare, ca orice cufundare deplină într-o conştiinţă - pe alocuri străină, pe alocuri familiară - aflată în plin zbucium. Extrem de subtilă în psihologia personajelor sale, Zeruya Shalev scrie un roman în care sinceritatea şi autoiluzionarea sunt la fel de violente.

                                             

                                                          Kurt Vonnegut

     Cutremur de timp

Humanitas Fiction

Cand un cutremur de timp arunca intreaga omenire cu zece ani in urma, pamantenii se vad nevoiti sa-si retraiasca, fara a putea schimba nimic, ultimii ani din viata, incepand de la 17 februarie 1991. Ideea ii apartine batranului scriitor de science-fiction, Kilgore Trout, alter ego al autorului, ale carui povestiri impanzesc naratiunea, venind in completarea evenimentelor. Astfel aflam despre existenta buubuulingilor, extraterestri dotati cu o inteligenta stralucita, care, odata cu aparitia televiziunii, refuza sa-si mai foloseasca imaginatia transformandu-se in niste fapturi rautacioase si lipsite de sensibilitate; despre cele trei surori "B-36", numite astfel dupa un bombardier de pe planeta Pamant, dintre care cea mai rea e om de stiinta; despre doctorul Schadenfreude, psihiatrul care le interzice pacientilor sa mai rosteasca pronumele "eu", intentionand prin aceasta inedita terapie sa-i elibereze de propriul sine. Urmarind epopeea tragicomica a vietii personajelor, autorul isi reaminteste intamplari din propriul trecut, impanand naratiunea cu mici povestioare moralizatoare, anecdote si comentarii pline de umor si autoironie. Cutremur de timp, roman ce impleteste abil elementele autobiografice cu fictiunea, s-a aflat luni de zile pe lista de bestselleruri New York Times.

Mihaela Nicola

Cu mănuşi

Humanitas Fiction

După succesul volumului Pe tocuri, Mihaela Nicola revine în atenţia publicului cu o carte şi mai surprinzătoare - Cu mănuşi, un veritabil „manual de atitudine" scris într-un stil relaxat, pe tonul unui dialog personal cu cititorul. Volumul amendează cu umor şi ironie fină gafele de comportament ale lumii contemporane, propunând în schimb reguli simple şi strategii sofisticate pentru toţi cei dornici să îşi rafineze manierele şi să câştige astfel respectul celor din jur. Autoarea navighează cu abilitate printre cutumele de life-style ale lumii occidentale şi româneşti, ne pune în temă cu exigenţele de comportament ale mediului de afaceri şi îi oferă cititorului emancipat, care îşi caută repere conduită impecabilă, o carte fermecătoare în care se îmbină ca într-o dantelă experienţe personale, poveşti de viaţă, istorii cu tâlc şi sfaturi utile pentru oricine îşi doreşte să trăiască într-o lume mai frumoasă.

                           

Herta Müller

Leagănul respiraţiei

Humanitas Fiction

Premiul Nobel pentru literatură 2009

România anului 1945: al Doilea Război Mondial tocmai a luat sfârşit, iar minoritatea germană este livrată aparatului de represiune sovietic. Adolescentul Leo Auberg cade victimă, alături de zecile de mii de conaţionali, deportărilor în lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. În recluziune, întregul univers se restrânge la gesturile şi obiectele simple, la foamea de zi cu zi, la prieteniile pe muchie de cuţit. A-ţi păstra umanitatea în astfel de condiţii înseamnă a te investi sufleteşte în relaţia cu obiectele banale. O lopată de încărcat cărbuni poate deveni hrană pentru suflet şi minte. La fel, leagănul respiraţiei, reglând cadenţa corectă a unei existenţe greu de imaginat - mărturie de o intensitate cutremurătoare a unei drame istorice mult timp ignorate. După lungi discuţii cu poetul Oskar Pastior (1927-2006) şi cu alţi supravieţuitori ai lagărelor sovietice, Herta Müller a adunat materia epică pe care a contopit-o în acest mare roman apărut la Carl Hanser Verlag în vara lui 2009, cu doar câteva luni înainte de a i se acorda Premiul Nobel. Leagănul respiraţiei apare în 45 de ţări.

Mario Vargas Llosa

Mătuşa Julia şi condeierul

Humanitas, Literatură

Mătuşi care vor ficţiune, dar nu citesc literatură. Condeieri care nu scriu cărţi, dar produc ficţiune în cantităţi uriaşe. Iată o lume de mătuşi şi de condeieri, aparent într-un echilibru între cerere şi ofertă. Înainte de apariţia televiziunii în Peru, teatrul radiofonic - urmaşul romanului-foileton din gazetele secolului al XIX-lea - asigura bunul mers al acelei lumi. Radionovelele unui scenarist de geniu, la nivel popular, difuzate de Radio Central manipulează nevoia de onoare şi iubire a publicului din capitala peruviană, Lima. La Radio Panamericana, un tânăr redactor de ştiri temperează gustul pentru catastrofe al colaboratorului său şi se îndrăgosteşte de o mătuşă prin alianţă, Julia. El are 18 ani, e student la Drept şi scrie scenarii care ajung la coş. Ea are 32 de ani, e boliviană şi proaspăt divorţată. Pe măsură ce avalanşa radionovelelor scapă de sub controlul fanaticului condeier, viaţa tânărului Mario şi cea a mătuşii sale Julia scapă de sub controlul familiei. Cu un umor la fel de năvalnic, Vargas Llosa îşi transferă elemente autobiografice ale relaţiei cu propria sa mătuşă, Julia Urquidi Illanes, într-un roman sa­vuros şi năvalnic, lipsit de prejudecăţi inutile.

                                         Arthur Golden

Memoriile unei gheise

Humanitas Fiction

Bestseller international, numarul 1 in topurile din Europa si America, vandut in peste 4 milioane de exemplare si tradus in peste 35 de limbi. Ecranizarea romanului poarta semnatura regizorului Rob Marshall si a primit in 2006 un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar si 3 premii Bafta.

Ce este o gheisa? Un obiect al dorintei. O opera de arta in miscare. Un actor, un artizan, un entertainer, dupa traditia japoneza. Un tip uman la granita cliseului cultural, imposibil de redat in categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care poseda, in cea mai inalta masura, rafinamentul artelor lumesti.

Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, este vanduta unei okiya pentru a fi initiata in artele gheiselor. Ritualurile seductiei sunt nenumarate, intr-o lume al carei esafodaj se sprijina pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginitatii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheisa, ajunge sa stapaneasca destine, sa detina secrete si sa construiasca un imperiu al erotismului ritualic.

Mario Vargas Llosa

Rătăcirile fetei nesăbuite

Humanitas

În vara anului 1950, Ricardo Somocurcio trece de la pantaloni scurţi la pantaloni lungi. Petrecerile se ţin lanţ în cartierul Miraflores din Lima, iar viaţa este trăită în ritm de mambo. Până când Ricardo se îndrăgosteşte de Lily. Pentru totdeauna. O pierde şi o regăseşte, mereu sub un alt nume, în scenarii variate: Lima burgheză, apoi Parisul revoluţionar al anilor '60, Londra hippy din '70, Japonia modernă. El este „băiatul bun“, care visează să trăiască la Paris şi crede că întâlnirile lor ţin de destin. Ea este „fata rea“, o aventurieră calculată, care crede că întâlnirile lor ţin doar de hazard.

Un roman despre bucuria şi caznele unei iubiri clandestine urmãrite de-a lungul a patru decenii, pe trei continente. Dar şi o cronică a lumii postbelice care, asemenea fetei nesăbuite, a avut nevoie de mult timp pentru a-şi recăpăta inocenţa şi pentru a învăţa să iubească.

           Ana Blandiana

Spaima de literatură

Humanitas

„Totdeauna am înţeles vocaţia ca pe o vină care te izolează automat, te îngrădeşte şi îţi impune alte legi, alte drepturi şi alte datorii. Sunt mai mari? Sunt mai mici? Pentru restul lumii, viaţa poetului pare o veşnică sărbătoare şi, într-o reprezentare banală, poetul este înfăţişat încununat cu lauri, diafan, abia atingând pământul. Vocaţia este fără îndoială o vină, părăsirea vieţii este fără îndoială o vină şi singura circumstanţă atenuantă a poetului este de a fi în egală măsură victimă şi vinovat, de-a fi acceptat, doar, un destin zeiesc impus de zeii fără de milă. Singura lui scuză este de a fi acceptat numai în ultimă instanţă, numai după ce încercase din toate puterile să se împotrivească, să nu părăsească condiţia comună, de a fi acceptat numai după ce s-a convins că acesta e singurul lui destin posibil.“ (Ana BLANDIANA)

                                                

                                       

         Ioana Pârvulescu

Viaţa începe vineri

Humanitas

Anul 1897. Un bărbat este găsit fără cunoştinţă, în câmp, lângă Bucureşti, în zona „moşiei Băneasa“. Nimeni nu ştie exact ce e cu el şi fiecare bănuieşte altceva: e un escroc internaţional care vrea să-şi piardă urma? Un criminal? Un bolnav? Încetul cu încetul, în jurul lui se adună o mulţime de oameni: un medic şi fiica lui, un poliţist, un comisionar în vârstă de 8 ani, care umblă prin toată Capitala cu scrisori şi pachete şi, nu în ultimul rând, gazetarii de la Universul.
Romanul, alert, cu un fir al acţiunii semipoliţist, cu personaje extrem de vii, dintre cele care-ţi devin prieteni, se petrece în numai treisprezece zile: de vineri 19 decembrie până la sfârşitul anului. Atmosfera lumii bucureştene din preajma anului 1900 este recreată ca-ntr-un film. Ajunge să deschizi cartea şi te afli, deja, acolo.