Dumitru Matcovschi – Poetul, Omul, Simbolul

                                                                                                                         Discuție/dezbatere

Manifestarea s-a desfășurat  la Centrul Comunitar pentru Copii și Tineti Eurica. Au participat beneficiarii Centrului, cât și colaboratorii de aici.

Discuția a început cu o trecere în revistă a activității de poet a lui Dumitru Matcovschi,, publicist, om politic, academician, activități care au marcat viața sa, dar și viața noastră. Activitatea de poet a început-o în 1963, când a debutat cu placheta de versuri „Macii în rouă”, apoi a continuat-o cu mai multe apariții editoriale care au inclus cărți de poezie ”Melodica”, „Grâul”, „Axa”, „Patria, "Poetul și balada”, „Tu, dragostea mea”, „Crucea”, „Veșnica toamnă”, „Pasărea nopții pe casă”, dar și cărți de dramaturgie, publicistică, proză. 

Dumitru Matcovschi s-a afirmat ca unul din poeții remarcabili ai neamului nostru, care a cântat în versuri ideea de dor, de libertate, de dragoste pentru pământul strămoșesc, pentru casa părintească, nucul din poartă, focul din vatră, dor de mamă și de tată, pentru Basarabie. „Sunt toate trecătoare pe astă lume, unul, cuvântul este veșnic”, scria Dumitru Matcovschi.

Ca OM, Dumitru Matcovschi a dar dovadă de curaj și cutezanță în timpul renașterii noastre naționale, adică la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut. „Am multă durere”, se destăinuia omul-poet. Își dorea să inaugureze o rubrică de versuri la Televiziunea Publică Moldova 1, unde să vină să-și citească poeziile tinerii poeți, cei care simt durerea pentru acest neam. A iubit baștina, satul natal, mereu a revenit la Vadul Rașcov, la casa părintească, pe care a lăsat-o satului, acum casa a fost transformată în muzeu. Ultima lui dorință a fost să fie petrecut pe ultimul drum în satul său și să fie înhumat în cimitirul din satul natal.

Dumitru Matcovschi a fost un Om al Luminii. S-a ținut de această „mărgioară de țară”, cum numea el Basarabia, plecările „ar însemna să nu mai avem datini, să nu mai avem Dumnezeu”. Acestea sunt reperele sale ca Om al acestui pământ.

Prin tot ce a săvârșit, Dumitru Matcovschi a devenit un Simbol: al deșteptării noastre, al revenirii noastre la matca firească a graiului nostru – alfabetul latin și limba română. 

Discuția/dezbaterea s-a dus în jurul calităților sale de Poet, Om, Simbol. Participanții au venit cu argumente, au recitat poezii, au intonat cântece pe versurile lui Dumitru Matcovschi, cântece care au devenit foarte cunoscute, îndeosebi, „Bucurați-vă, prieteni!”

Larisa Ungureanu