expoziție

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.

1918 : Unirea Transilvaniei cu România / Inst. de st. istorice şi soial-politice. – Ed. a 3-a, rev. şi adăugită. – Bucureşti : Ed. Politică, 1978. – 742 p.

   Anul 1918, anul formării statului naţional unitar – eveniment de importanţă istorică în viaţa poporului român – este rezultatul firesc al luptei sale multimilenare.Marea înfăptuire din anul 1918 constituie o victorie istorică a mişcării de eliberare naţională a poporului român, la care au participat toate clasele sociale şi grupările politice.Actul istoric de la 1 decembrie 1918, care a constituit victoria românilor în lupta lor pentru formarea statului naţional unitar, apare în perspectiva istoriei nu numai ca o manifestare vie a unei dorinţe milenare împlinite, ci şi ca rezultat al unui proces istoric obiectiv, ajuns la finele său prin intermediul eforturilor întregului popor.

Unirea Transilvaniei cu România : 1 Decmbrie 1918 / Inst. de st. istorice şi soial-politice ; red. : Ion Popescu-Puţuri, Augustin Deac. – Bucureşti, 1972. – 774 p.

   Unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918 constituie o victorie istorică a mişcării de eliberare naţională a poporului român. Realizarea acestui act este rodul luptei celor mai largi forţe sociale, rolul hotărâtor avându-l masele populare.Lucrarea scoate în evidenţă lupta maselor populare, care au avut un rol hotărâtor în realizarea procesului de făurire a statului naţional unitar, fără a estompa însă contribuţia unor personalităţi de seamă, care într-un moment sau altul s-au situat în fruntea luptei naţionale şi a destinelr istorice ale poporului român.

Bolovan, Ioan. 1 Decembrie 1918. Contribuţia social-democraţilor la unirea Transilvaniei cu România / Ioan Bolovan, Marius Eppel.– Cluj-Napoca : Eikon, 2008. – 48 p.

   Unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918, prin hotărîrile plebiscitare luate la Alba Iulia, după ce anterior s-au unit în acelaşi mod democratic Basarabia la 27 martie şi Bucovina la 28 noiembrie acelaşi an, a reprezentat încheerea procesului istoric de formare a statului

naţional unitar român. Împlinirea acestui deziderat a fost deopotrivă rezultatul efortului întregii naţiuni române din provinciile aflate până la 1918 sub dominaţie străină, precum şi al clasei politice din Vechiul Regat, fără deosebire de apartenenţa partidistă a acesteia.

Botoran, Constantin. 1918. Făurirea României Mari / Constantin Botoran. Mihai Retegan. – Bucureşti : Vatra Românească, 1993. – 160 p.

   Volumul dat este o sinteză lămuritoare bine structurată şi minuţios documentată despre cele trei momente cardinale care au dus la apoteoza visului de veacuri al românilor: 27 martie / 9 aprilie 1918, când Sfatul Ţării din Chişinău a luat decizia unirii cu Ţara; 28 noiembrie 1918, când comitetul Naţional Român din Cernăuţi a decis în numele aceleaşi idei şi, 1 Decembrie 1918, când la Alba Iulia, capitala primei uniri înfăptuite de Mihai Viteazul la anul 1600 "Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii săi îndreptăţiţi (...) decretează Unirea acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România".Un triptic de evenimente, aşadar, prezent în derularea lui reală, tumultoasă şi logică din punct de vedere istoric, şi care s-a finalizat cu reîntregirea unei ţări vechi, glorioasă, prin veacuri, dar dezmembrată datorită vicisitudinilor aceloraşi veacuri ce i-au marcat existenţa.

   

Documente ale Unirii : (1600 - 1918) / Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară. – Bucureşti : Ed. Militară, 1984. – 500 p.

  Anul 1918 a rămas în istoria poporului român ca anul marilor sale înfăptuiri pe tărâm naţional, încununarea victorioasă a lungului şir de lupte şi sacrificii pentru desăvârşirea statului naţional unitar. În împrejurări internaţionale prielnice, dar pentru al căror curs favorabil sângeraseră din belşug fiii săi, naţiunea română şi-a realizat multisecularul ei vis. Documentele vremii redau atmosfera de vibrant patriotism în care masele populare cele mai largi şi reprezentanţii lor au hotărât în mod conştient noua configuraţie a statului unutar român. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Marea Adunare Naţională, expresia cea mai concentrată a gândurilor şi sentimentelor unanimităţii naţiunii române, decreta "unirea românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească şi teritoriile locuite de ei cu România".

Netea, Vasile. O zi din istoria Transilvaniei : 1 decembrie 1918 / Vasile Netea. – Bucureşti : Ed. "Ţara noastră", 1990. – 189 p.

   În toamna anului 1918, marea conflagraţie mondială, începută cu patru ani mai înainte, se apropia de sfârşit.Rând pe rând, sub loviturile militare ale puterilor Antantei, Puterile Centrale şi aliatele lor din Balcani se văd nevoite să accepte dreptul la autodeterminare a popoarelor împilate, să depună armele şi să părăsească teritoriile ocupate.

Moraru, Anton. Anul 1918 : Ora astrală a neamului românesc / Anton Moraru, Ion Negeri. – Ch. : Civitas, 1998. – 214 p.

   Lucrarea de faţă a apărut din marea dorinţă de a pune la dispoziţia cititorului, mai ales din Basarabia şi Transilvania, un material important despre evenimentele ce s-au derulat în spaţiul locuit de români. La 1918, în urma destrămării Imperiului Rus şi cel Austro-Ungar, teritoriile româneşti aflate timp îndelungat sub stăpânirea străină s-au reunit cu România, formându-se astfel statul naţional unitar român, care a cuprins în hotarele sale aproape toate teritoriile locuite de români.

Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Recunoaşterea ei internaţională. 1918 : Documente interne şi externe (august 1918 – iunie 1919). Vol. 3 / Direcţia Generală a Arhivelor Statului. – Bucureşti : Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986. – 811 p.

   Încheierea procesului de făurire a statului naţional unitar român la 1 Decembrie 1918, prin unirea tuturor provinciilor locuite de români aflate sub stăpânirea srăină, a încununat victoria luptei de veacuri purtată de poporul român prin grelele furtuni ale istoriei. Acest fapt a consfinţit împlinirea dorinţei de unitate, a reparat nedreptăţile săvârşite în cursul istoriei de unii vecini mai puternici care, cu ajutorul forţei sau al diplomaţiei, prin cucerire sau profitând de îmrejurări defavorabile românilor, au luat părţi ale teritoriului lor naţional.

1 Decembrie 1918 nu aparţine unui an sau zile ci întregii noastre istorii, marcate de o luptă continuă pentru unitate şi independenţă naţională. Prezenţa zecilor şi zecilor de mii de oameni la aceste adunări reprezentative le-a imprimat un caracter democratic şi plebiscitar.

Scurtu, Ioan. Alba Iulia : 1 Decembrie 1918 / Ioan Scurtu. – Bucureşti : Ed. Sport-Turism, 1988. – 177 p.

   Lucrarea dată urmăreşte, în prima sa parte, să jaloneze drumul de luptă şi jertfe al poporului român spre făurirea statului naţional untar, încheiat cu strălucita victorie de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.De asemenea, în volum mai sunt incluse principalele documente din preajma, din timpul şi din perioada imediat următoare înfăptuirii Marii Uniri, oferind cititorilor o imagine sugestivă asupra contextului concret istoric în care s-a realizat cel mai scump ideal al românilor.