Chipul femeii în opera lui
Dumitru Matcovschi
Activitatea de azi, inițiată de
Filiala Târgoviște în parteneriat cu biblioteca gimnaziului nr.5,
șefa bibliotecii, doamna Ala Bomaistriuc, a început cu un Omagiu adus
poetului Dumitru Matcovschi, alcătuit dintr-un recital de versuri, date
biografice, interviu, cântece pe versurile celui care exprimă „purele
adevăruri”, după expresia lui Victor Crăciun.
Au participat elevi din clasele a
V-a, VII-a, a VIII și a IX-a, îndrumați de profesoara de limbă română,
doamna Ina Macovei.
Au fost puse în discuție poezii
consacrate femeii: Sărut, femeie, mâna ta, Inimă de mamă, Îndrăgostit, Mama,
Doar femeia, care sunt parte componentă a poeziei intime, cum precizează
criticul Eliza Botezatu, poezii în care ete oglindită imaginea femeii, a
femii-iubită, femeii-mamă, femeii-păstrătoare a focului din vatră, a neamului,
a dorului. Imaginea femeii este o temă
permanentă în creația lui Dumitru Matcovschi, atât în poezie, cât și în
dramaturgie. A fost evidențiată poezia Mama, poezie plină de duioșie și
recunoștință, exemplu de vers sincer și inspirat. Lângă pomul cel rotat
Lângă pragul casei noastre, mama... Mama e ființa care ne alină durerea,
care stă la căpărâi ca o lumină, în mâna ei alintătoare și blajină,
pâmântul a-ncăput.
În ființa femeii, a femeii-mamă,
în special, își găsesc oglindire valorile spirituale ale neamului: Trăind
aceată viață, Avem o datorie: Să ținem foc în vatră Prin secolii ce vin.
Cu totul alta este imagine femeii
în dramaturgia lui Dumitru Matcovschi. Piesele Tata, Pomul vieții, Cântec de
leagăn pentru bunici femeia apare ca o victimă. În piesele sale, în special
cele scrie în anii 70-80, care reflecta realitatea acelor timpuri, este
ilustrată și degradarea femeii, abuzul bărbatului, drama și suferința prin care
trecea mama, ființă blândă și muncitoare, care nu avea forțe să lupte cu un soț
agresiv. În Tata, de eхemplu, mama Elena suferă cumplit e pe urma lui
Aristid, un bețiv și un bătăuș notoriu de care se temea tot satul. 
În spectacolul Tata,
montat pe la jumătatea anilor 70 la Teatrul Academic A.S.Pușkin
(actualul Teatru Național M.Eminescu) a răsunat pentru prima oară acel
imn închinat femeii, cântecul Sărut, femeie, mâna ta, compus pe
versurile lui Dumitru Matcovschi și interpretat de Ion Aldea-Teoorovici, care a
avut un impact mare asupra spectatorilor, venind cu un meaj de susținere a
femeii, de încurajare, de dragoste și recunoștință pentru femeia, păstrătoare a
focului din vatră. Acest cântec, în contextul dramatic al spectacolului a
adus o undă e propenime, de noutate, de blândețe și bunătate. Dumitru
Matcovschi va accentua și în alte poezii mesajul său: să aducem în această
viață un pic de bunătate.
În activitatea de azi s-au
implicat majoritatea participanților, fiecare venind cu un mesaj în măsura
gradului de înțelegere a creației lui Dumitru Matcovschi, menționându-se că în
aceste timpuri zbuciumate imaginea femeii, așa cum a perceput-o poetul, uneori ca
o floare de grădină, veștezită de toamne și troienite e ierni este ca o
icoană memorabilă care-ți toarnă în suflet liniște și blândețe.
Larisa Ungureanu
Комментариев нет:
Отправить комментарий