La vatra
neamului
Unul din obiceiurile străvechi ale
neamului nostru este şezătoarea. În cadrul unui medalion literar-artistic la Centrul Comunitar
pentru copii siTineri Eurica în
parteneriat cu Filiala Târgovişte s-a
desfăşurat o şezătoare de toată frumuseţea, la care au participat atât
colaboratorii Centrului, cât şi copiii, elevi de la şcolile şi liceele din
preajmă. La fel, au venit educatori, părinţi şi invitaţi.
Fiecare participant a avut un rol:
unii erau gazdă primitoare, alţii – vecini, veniţi cu lucrul manual. Conform
tradiţiei, la şezătoare vin băieţi şi fete, care mai glumesc, mai cântă, spun
snoave, ghicitori sau dansează. Pe parcurs şezătoarea dintr-o scenetă
teatralizată, cum a fost concepută; s-a transformat într-o scenă firească.
Aveai senzaţia că aceşti copii chiar asistă la o şezătoare adevărată,
comportamentul lor fiind unul firesc – fie că spuneau snoave, glume, ghicitori,
fie că dansau, cântau sau mâncau plăcinte, stricau nuci şi dezghocau ciocălăie
de păpuşoi..
Majoritatea participanţilor au
preferat să vină în costume populare moldoveneşti, ceea ce a adăogat şezătorii
un farmec aparte.
Pe parcurs, şi invitaţii au
intrat în atmosfera şezătorii, spunând şi ei snoave sau ghicind ghicitori.
S-a creat o atmosferă de oameni
apropiaţi, cu interese comune, de fapt, o comunitate care s-a simţit bine
împreună.
În încheiere, când gazdele au
rămas singure, au regretat că le-au plecat copiii prin alte ţări, dar s-au
bucurat că nu sunt singuri, ci inconjuraţi de prieteni. Mesajul şezătorii a
fost dragostea şi iubirea pentru cei din jur şi apropiaţi, să nu-i părăsim
niciodată pe părinţi, cum nici părinţii
să nu-şi părăsească copiii. Este şi o temă la zi.
Larisa Ungureanu