O dragoste de-o viață – Buiucani
În cadrul Programului Decada Orașul meu, Filiala Târgoviște și-a programat
prezentarea cărții Buicani. File din istoria satului și a sectorului. Autor:
Valeriu Nemerenco, pretorul sectorului Buiucani. 
Cartea a văzut lumina tiparului la editura Prut Internațional în anul 2003,
dar nu și-a pierdut actualitatea și are o valoare incontestabilă. Este pentru
prima oară când istoria Buiucanilor e prezentată sub aspect monografic,
întrunind un șir de documente istorice, de arhivă, cronici, statistici etc.
Materialul este bine structurat, aranjat pe capitole și conține multă informație.
A fost o adevărată revelație să prezint această carte în fața beneficiarilor
Centrului pentru Copii și Tineri Scînteia. Evident, că era pentru dânșii o
noutate să afle că Buiucanii au o veche istorie, prima atestare documentară
datând din 20 august 1608. Denumirea de Buiucani, cel mai probabil, provine de
la numele unui om, căruia îi zicea Buiuc.
Pentru copii a fost o surpriză să afle cu nume și ocupații aveau
locuitorii satului Buiucani în anul 1774 (conform unui document istoric). Pe atunci, Buiucani era format din 52 de case, avea 42 de
familii de „lemnari sărdărești”, 3 „volintiri”, familia preotului din sat și 6
„femei sărace”. Iată și câteva nume: Ursachi, Iosif, Toader (văcar), Zaharia (butnar),
Ștefan (tăbăcar), Costică Cucu, Isac, Ioniță, Oxente, Nicolai, Gavril, Ufrim
Jiosan, Ioana, Ghinia, Anghelușa, Nazaria, Dumitru (preot) ș.a. Sunt nume
vechi, moldovenești, pe care le întâlnim în cronici și romane istorice
și, desigur, copiii botezați în acei ani purtau numele unor sfinți creștini.
Buicanii de azi sunt de nerecunoscut comparativ cu perioada sovietică. În
primul rând, a fost schimbată denumirea străzilor care în timpul ocupației,
preponderent, purtau nume străine poporului nostru.
Sectorul Buiucani se poate mândri cu un număr mare de muzee, teatre,
biblioteci, instituții de învățământ, locașe de cult, ambasade, instituții
social-culturale, cum ar fi: Casa Limbii Române, Casa Naționalităților.
Buiucanii au un parc unicat – Dendrariul – o adevărată operă de artă
florală, arhitectonică, având o bogată colecție de copaci și plante rare.
Autorul cărții, Valeriu Nemerenco, demonstrează, prin această carte, că
Buiucani este dragostea sa de-o viață.
Larisa Ungureanu
Комментариев нет:
Отправить комментарий