Oră de lectură

 Timp abrupt de Nina Slutu

Cu ocazia celor 60 de ani impliniți, Filiala „Târgoviște” și-a propus, în cadrul Clubului Tinerii la bibliotecă, o Oră de lectură pe marginea cărții Timp abrupt de Nina Slutu, aceasta fiind felicitarea noastră pentru poeta de „la margine de inimă”.

La Ora de lectură au participat copii de la Centrul Comunitar pentru Copii și Tineri „Eurica”, inclusiv pedagogii-educatori.
Activitatea a început cu o trecere în revistă a biografiei Nina Slutu.

Este originară din satul Țepilova, județul Soroca. Absolventă a Universității de Stat din Chișinău (1974). Ziaristă. Publică versuri de la vârsta de 15 ani. Scrie proză pentru copii și maturi. Lucrează ca redactor la Radioul Național, redactor la publicațiile „Tinerimea Moldovei”, „Învățământul Public”. Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Este prezentă în antologiile: Șapte poeți tineri (1989), Eterna iubire (2000), Iubire de metaforă (2002).
Apariții editoriale: Niciodată și totdeauna (2000), Timp abrupt (2000), Boala de lume (2003), La bunica în ogradă (2004), În Papagalia (2006), Cum am trăit într-un măr (2008), Împreună cu Binuțu (2010) ș.a.
Criticul Mihai Cimpoi o consideră pe Nina Slutu „ o romantică întârziată într-o lume de durități și teatralități ciudate”, care „ține să citească Marea Carte a vieții de la început și cu toată plinătatea trăirii, învață singurătatea și trăiește bucuria de a suferi”, asumânduți de una singură destinul: „Și margine de drum îmi e destinul”.
Placheta de versuri Timp abrubt începe cu un Motto, pe care l-am dat citirii la Ora de lectură: „Mereu îmi bat la tâmple /secundele /ca-ntr-un geam / al Universului: „Deschide, deschide tăcerea!/ Deschide cerul/ cu lumina ochilor tăi!/ Deschide învierea!” Deschid.../ E șansa de-a mă convige/ că mai trăiesc, / e marea revenire - / să mai lumesc!”

Din Sumar fac parte următoarele compartimente: A deschide ochii; A deschide tăcerea; A deschide cerul; A deschide învierea.

Astfel, cartea este structurată după principul deschiderii – deschidere spre lumină, timp, univers, oameni, timp, destin, nume, cântec, limbă maternă, cuvântul divin, lacrimă, ochi, taină, înseninări, Eminescu.

Este o carte cu versuri curgătoate, cum curge timpul, lumina și ploile. Poeta simte tăcerea îngemănată cu veșnicia. Ne învață să iubim, să trăim, să deschidem cerul, să întrebăm, să auzim psalmii și să pătrundem în rostul limpezirilor.

Poeta trăiește intens durerile și pierderile noastre, dar este convinsă că cei plecați de printre noi, ajung în veșnicie.
Iată o poezie dedicată Doinei și lui Ion Aldea-Teodorovici:

Ne strigă cineva din nemurire
În partea aceasta de țară,
unde-i dorul lacrimă,

iar lacrima-i dor -

artiștii niciodată nu mor!

Ei se mută în veșnicie

direct din cânt,

direct din toamnă, direct din lacrima lor -

în lacrima noastră;

încât noi,

atunci când ascultăm

glasul ploii la geam

și tresărim în neștire,

să pricepem -

abia atunci! -

că

CINEVA NE STRIGĂ DIN NEMURIRE.

Au fost date citirii și alte poezii din placheta „Timp abrupt”: Pasărea din colivie, M-a trezit ploaia, A fi lacrimă, Limba maternă.

La filiala „Târgoviște” șefa oficiului copii, Liliana Juc, a organizat o expoziție pentru cititori, prezentând mai multe cărți aflate în colecția bibliotecii.

Larisa Ungureanu