La „Scînteia” au sărit... „scântei”

Prezentare de carte

În cadrul Programului Chișinăul citește o carte, Filiala Târgoviște și-a propus prezentarea volumelor „Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă și „Voiaj de nuntă în trei” de Mihai Ștefan Poiată la Centrul Comunitar pentru Copii și Tineri Scînteia.

La prezentare au participat tineri, elevi din clasele a VI-VIII, cât și pedagogii de la Centru: domnul Vlad, domnișoarele Marcela și Olga.

Evident, mi-am început discursul în limba română, dar am fost întreruptă și rugată să trec la limba rusă, fiindcă mai toți copiii, deși vorbesc româna, dar nu o cunosc îndeajuns de bine ca să înțeleagă ceea ce le spun. Marea majoritate frecventează școala rusă de pe str. Vasile Lupu, cea mai apropiată instituție de învățământ din preajmă, iar limba română fie o cunosc din familie, fie o studiază doar la ore.

Evident, am ținut cont de doleanțele copiilor și am trecut la limba rusă. Am prezentat date biografice despre ambii scriitori, le-am vorbit despre activitatea lor de creație și apoi am trecut la fiecare carte în parte. 

Copiii, cu excepția pedagogilor, nu cunoșteau nimic despre acești scriitori, mai mult, pentru ei Transnistria, de exemplu, unde s-a născut scriitorul Vladimir Beșleagă, este în afara Moldovei, deși eu le-am explicat că Transnistria face parte din Republica Moldova, că foarte mulți au rude și prieteni pe ambele maluri ale Nistrului, că însuși Vladimir Beșleagă, deși locuiește la Chișinău, merge în satul de baștină Mălăiești, la casa părintească, foarte des. Le-am vorbit despre personajul principal al romanului, Isai, care-și aduce aminte de acele „zile de foc” din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când ambele maluri ale Nistrului erau „învrăjbite”, iar pentru Isai atât malul drept, cât și malul stâng erau la fel de scumpe și dragi.

Am înțeles pe parcursul prezentării, că există un mare gol informațional, că elevii nu prea cunosc istoria modernă a Republicii Moldova. Mai mult, nu cunosc tradițiile. Mi-am dat seama mai ales când am trecut la cel de al doilea volum, „Voiaj de nuntă în trei” («Свадебное путешествие втроем»), sugerându-le să vizioneze, cu prima ocazie și filmul, fiindcă poate fi difuzat pe canalele rusești, cartea, de fapt, fiind scrisă în baza  scenariului, iar filmul a fost realizat la studioul „Moldova-film” în 1982 la comanda Televiziunii Centrale din Moscova. Ca și cartea, de altfel, pelicula este un film pitoresc, cu un pronunțat colorit local, cu tradiții de nuntă, specific național, un film cu umor.

De aici au început întrebările și nedumeririle unor copii: Ce înseamnă „colorit local”? O nuntă moldovenească e altceva, decât o nuntă rusească? Ce înseamnă „specific național”? Am încercat să le explic copiilor, amintind și de faptul că tradițiile, în mare parte, sunt determinate de religie și credință. Un adolescent mi-a spus, (poate în glumă?), că el se consideră cecen și că după părerea lui, islamul și creștinismul sunt la fel.

M-am străduit să explic că lucrurile nu sunt atât de simple cum par la prima vedere, că legislația Republicii Moldova respectă alegerea fiecărui cetățean. Doar că această alegere nu este un joc, ci este un lucru foarte serios și ține de educație, tradiție, valori.

Cu aceste cuvinte am încheiat prezentarea cărților. I-aș fi îndemnat pe copii să le citească pentru a le înțelege mai bine, în limba rusă, dar nu există varianta rusă. Și, desigur, mi-am pus o sumedenie de întrebări: de fapt, ce știu ei despre  valorile naționale, valorile europene, despre tradiții, despre țara în care locuiesc, despre identitate, despre foarte multe lucrurui care constituie piatra de temelie a formării personalității.

Larisa Ungureanu