Ne lipsește al șaptelea simț…

    În cadrul Programului Chișinăul citește o carte, inițiat de BM „B.P. Hasdeu”, a fost propus romanul lui Nicolae Rusu „Al șaptelea simț”. Cartea a apărut la editura „Prut Internațional în seria Scriitori contemporani. Romanul a avut o prezentare la Biblioteca „Târgoviște” din Chișinău.

    Prozatorul Nicolae Rusu vine în fața cititorilor cu un roman actual, în care este dezvoltată o realitate unde ne regăsim. Personajul central din „Al șaptelea simț”, Valentin, este prototipul intelectualului, care a parcurs, cu credință și speranță, un segment de istorie, destul de dificil și controversat, integrându-se în timpurile de azi.  Valentin este aidoma multor tineri, veniți de la sat pentru a face studii la oraș. Îi urmărim „călătoria” sa captivantă în timp pentru a-și găsi un loc al său în spațiu, îl vedem martor și participant al celui mai mare cataclism social de la sfârșitul secolului XX – destrămarea imperiului sovietic cu toate consecințele sale, ne apare ca un om care gândește, este activ social și politic.

    Acțiunea în roman se desfășoară pe durata a douăzeci și trei de ani, incluzând optsprezece capitole. Începe cu iunie 1986 și sfârșește cu septembrie 2009. Mai are și În log de prolog și În loc de epilog, care  leagă între ele narațiunea romanului, iar epilogul vine cu o metaforă care explică titlul: Al șaptelea simț. În această carte totul se „leagă”, nu există nimic în plus. Acțiunea se desfășoară în „valuri”: vin ani, zile, evenimente, vin ca talazurile unei mări învolburate.

    Laitmotivul romanului ține de o corespondență, ciudată la prima vedere, pe care a inițiat-o Valentin cu colegii săi de la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova. Era vorba de un aparat, un generator al intuiției, elementele căruia trebuiau să-i fie trimise de cei șapte colegi prin poștă. Șase au ajuns până la el în Moldova și doar al șaptelea, cel care ar fi trebui să le unească pe toate într-un sistem, a ajuns în… Chișineul de dincolo de Prut. De ce? Trebuie să citiți romanul până la ultima pagină, ca să aflați de ce.

    Semnificativ este și faptul, că acești colegi ai lui Valentin, scriitori mai mult sau mai puțin afirmați în literatură, erau reprezentanții popoarelor de pe întinsa Uniune Sovietică: din Caucaz, Siberia, Țările Baltice, Ucraina, care s-au întors la vetrele lor. Ca și personajul central. „Peripeția” elementelor care ajung, unele după mai multe încercări, la destinatar este și ea semnificativă, fiindcă se desfășoară concomitent cu tot ce înseamnă viață, trăire, învălmășeală de situații, care de care mai „atractivă.

   Romanul este scris în stil scanner. Autorul vine cu fapte neinventate, dar „turnate” în forme artistice, cu o realitate în care se vede foarte clar cotidianul. Romanul poate fi clasat ca document și ca imagine a timpurilor de azi, fiindcă totul se filtrează în ochii, gândurile, conștiința personajului central, Valentin, scriitor, dar și savant, specialist în energetică, mai apoi parlamentar, dar și a altor personaje pe care, la sigur, le-am întâlnit în „peisajul” nostru, cum ar fi, de exemplu, Cezar Mazăre, un fel de fluieră vânt, un profitor, care e ba „cu noi”, ba „cu ei”, om fără principii clare în viață, care lunecă pe ape ca o frunză uscată. Probabil, la fiecare colț de stradă poți întâlni câte un Mazăre…

   Este dramatică soarta celor două cupluri Dan-Angela, Ion-Ioana, dar adevărată, pe cât de adevărată este însăși viața care, aici, în roman, se reflectă ca într-o oglindă. La fel și celelalte personaje, care sunt autentice și mustesc de adevăr, un adevăr neinventat, ci trăit și simțit de autor.

    Romanul se citește ușor, este scris fluid, într-o frumoasă limbă română, vorbită pe teritoriul Republicii Moldova. În opinia mea, romanul „Al șaptelea simț” de Nicolae Rusu trebuie considerat un fenomen literar, care invocă ideea unirii cu Țara, conștientizată în alte părți, pe alte meleaguri (scrisoarea semnată de Taia, care încheie romanul), dar încă departe de a fi înțeleasă la noi, multora din conaționalilor noști lipsindu-le al … șaptelea simț.

   

Larisa Ungureanu