Clubului Terra – Planeta noastra

Prietenii noștri înaripați

În cadrul Clubului Terra – Planeta noastra, a avut loc prezentarea cărții Lumea animală a Moldovei. Păsări. Vol. 3. La ședința Clubublui au fost invitați să participe elevii cl. II de la școala nr. 59 „G. Coșbuc”, care s-au simțit foarte onorați să stea la masa din sala de lectura (au venit pentru prima oară!) ca niște oameni mari. Elevii au venit însoțiți de diriginta clasei, doamna Aurica Ababii și bibliotecara Olga Bodaci.

Ședința a început cu un ”popas” la expoziția de carte, consacrată Zilei Internaționale a Păsărilor, care a fost sărbătorită la 1 aprilie (responsabilă de expoziție – bibliotecara Violeta Moraru). Majoritatea copiilor știau că 1 aprilie este Ziua Umorului, a păcălelilor, dar nu prea știau că în această zi se bucură de o atenție deosebită și păsările. A fost o adevărată bucurie pentru ei să afle acest adevăr. Unii mi-au spus că au acasă papagali și canari!

„Imaginați-vă că nu mai sunt păsări! Că au plecat cu toate și au „uitat” să se întoarcă la noi!” Uimirea și un fel de nedumerire s-a așternut pe fețișoarele lor. Cum, adică, să nu mai fie păsări?! Ele sunt ca și prietenii noștri, ciripesc vesel la geam, zboară ca niște săgeți în înaltul cerului, cântă, mai ales acum, primăvara, când afară a început să fie cald, când copacii dau în mugur, iar unele păsări își fac cuiburi, ciorile, de exemplu.

Până a trece la prezentarea cărții, Păsări, am făcut „cunoștință” cu ele, căci copiii au răspuns corect la întrebarea, ce păsări avem noi aici, în preajma noastră: ciorile, vrăbiile, porumbei, pițogoi, căci ele nu pleaca în Țările Calde. Au știut să răspundă și la întrebarea, care păsări pleaca toamna, fiindcă vin frigurile iernii: graurii, rândunelele, cocostârcii, privighetorile. Au știut să spună și care sunt păsările domestice, care trăiesc prin curte: găini, cocoși, rațe și rățoi, gâște și gânsaci, curci și curcani, fazani. Dar un elev a remarcat, că și papagalul e pasăre domestică, fiindcă el are acasă un papagal care vorbește și locuiește cu ei în apartament. M-am gândit, ca are dreptate! La oraș, mai ales la bloc, lucrurile sunt puțin invres, decât la țară, așa că l-am ”primit” pa Papagal în rândul animalelor domestice...

Cartea Păsări a fost publicată la Chișinău în anul 2007. Și ca să ne imaginăm, ce mare importanță ocupă păsările în viața noastră, e destul să răsfoim această carte și să privim cu atenție filă cu filă. În primul rând, o să aflăm că pe Terra – Planeta noastră sunt răspândite 8.600 de specii de păsări. E mult su e puțin? Grea întrebare pentru un copil de cl. II! Pentru comparație: dacă desfacem brațele larg pentru a spune că e mult sau dacă brațele sunt la depărtarea umerilor, care e mai mult? Sigur, atunci când brațele sunt larg deschise! Și fiecare copil a desfăcut cât a putut el de tare brațele, pentru a arăta ce mare e cifra de 8.600! Sunt țări unde tot timpul e cald și acolo trăiesc alte specii de păsări, care nu se întâlnesc la noi, în Moldova, unde avem patru anotimpuri. Care-s? Copiii au știut să răspundă: toamna, iarna, primăvara, vara.

În cartea Păsări sunt incluse 201 specii de pernate care se întâlnesc pe teritoriul Republicii Moldova. Copiilor le-a fost interesant să afle, că și păsările, ca și oamenii, au o țară a lor. Au fost peste samă de uimiți să afle, că familiile de vrăbii care-s prin preajma caselor lor, trăiesc aici în permanență și nu sunt venite de aiurea, ele trăiesc în familii mari, cârd sau stol, cum se spune, la locul lor, doar că zboară liber în înaltul cerului unde vor, se hrănesc cu omizi, musculițe, boabe de grâu, păsat, firimituri de pâine, pe care unii copii grijulii le lasă, mai ales iarna, pe prevazul ferestrelor sau pe locuri special amenajate. Familiile de vrăbii își au un loc al lor, unde seara vin obosite și dorm cu căpușorul sub aripioară, ca a doua zi să-și ia iar zborul, și o fac cu noaptea în cap, pentru a începe o nouă zi de viață.

În cartea frumos ilistrată fiecare specie își are pagina sa, din care aflăm tot ce trebuie să știm despre pasăre: aspectul exterior, răspândirea, rostul lor în această lume.

Le-am vorbit și despre Cartea Roșie a Moldovei, căci din cauza aerului poluat, schimbărilor de climă, comportamentului inuman al omului față de natură 39 de specii sunt pe cale de dispariție, mai ales păsările de noapte, bufnița, de exmplu, sau liliacul. Le-am povestit mai multe întâmplări cu bufnița, această pasăre înțeleaptă care a văzut și știe multe și de care unii oameni se tem, fiindcă se consideră că ea prevestește o nenorocire. Sunt închipuiri mai străvechi care o face pe doamna Bufniță atât de nepopulară, dar în fond ea este o pasăre minunată, un prieten al omului ca și celelalte păsări, vânează șoareci și trăiește în locuri dosite, departe de ochii oamenilor. I-am îndemnat pe copii să iubească păsările, să nu le facă rău. Cerul pentru păsări este așa cum este apa pentru pești – un ocean și se numește Oceanul aerian. Unele păsări, cum este prepelița, nu zboară, este o pasăre terestră.

În final, i-am îndemnat pe copii să deseneze fiecare pasărea care-o iubește cel mai mult. A fost a devărată bucurile pentru ei, fiindcă fiecare a avut libertatea să aleagă ce și-a dorit. Au fost rugate să se „alipească” la această sărbătoare a sufletului și doamna diriginte Ababii și doamna bibliotecară Bodaci. Care au făcut niște desene minunate! Fantezia, dar și dorința de a desena exact pasărea pe care-au îndrăgit-o i-au făcut pe toți să se bucure de această posibilitate de a-și exprima sentimentele de căldură, duioșie și dragoste față de păsări.

Desenele tuturor au fost frumos aranjate sub un titlu comun: Prietenii noștri înaripați. Să rămână ca o amintire.

Larisa Ungureanu