Clubului Să ne cunoaştem țara

Frumoasă Țara Moldovei!

 

În cadrul Clubului Să ne cunoaştem ţara a avut loc a activitate care, credem, va rămâne pentru mult timp în amintirea participanţilor. E vorba de colocviul la tema Monumente şi locuri istorice din Moldova: Orheiul Vechi. La organizarea colocviului și-a adus contribuția bibliotecara şcolii nr. 5 „Al.Donici”, doamna Ala Bomaistriuc şi elevii cl. V care, cu toată seriozitatea, au pregătit comunicări pentru acest colocviu. De remarcat, că elevii pentru prima oară participă la un colocviu şi, cu atât mai mult, şi-au dat osteneala ca totul să meargă bine.

Amintim, că în martie a avut loc şedinţa de inaugurare a Clubului Să ne cunoaștem ţara, activităţile cărora au scopul de a cunoaşte şi studia istoria celor mai importante oraşe şi localităţi din Republica Moldova, dar şi din România. Acest proiect are ca obiectiv să formeze la copii deprinderea de a căuta şi folosi surse informaționale, utilizând imagini, fotogrfaii, cărţi de istorie, literatură, internetul, mijloace moderne tehnice.

Tema discutată în cadrul Clubului a fost de natură să trezească interesul elevilor de a lucra cu literatura de specialitate, în special articole şi cărți semnate de savanţi şi cercetători, cum sunt Ion Hâncu, Gheorghe Postică, Tamara Nesterov ş.a. Care au scris despre muzeul în aer liber, monumentul de arhitectură şi arheologie, un excelent loc turistic Orheiul Vechi.

„La Orheiul Vechi natura şi istoria şi-au dat mâna, fiind într-o armonie maiestuoasă a cărei faimă demult a păşit dincolo de hotarele republicii noastre” - aşa şi-a început comunicarea despre Complexul arheologic Orheiul Vechi eleva Cara Maria. La aceeaşi temă au vorbit şi Cibotaru Dumitrița şi Rusnac Sandu care au făcut trimitere la articolul lui Gh. Postică, menționând că numele rezervaţiei arheologice şi cel al complexului muzeal Orheiul Vechi „provine de la denumirea unei localităţi istorice, oraşul medieval Orhei, care a exsitat pe aceste meleaguri în sec. XV-XVI”.

Despre Construcțiile monumentale de la Orheiul Vechi au vorbit mai mulți elevi. Ca sursă de documentare le-a servit articolul argeologului Ion Hâncu. Introducerea a fost făcută de Burdui Petru. Despre Cetatea getică a vorbit Vrabie Grigorie, menționând următoarele: „Cercetările arheologice au arătat că pe vârful dealului Butuceni au locuit oameni, începând cu secolele VIII-VII a. Chr. Locuitorii geţi au fortificat aşezarea, construind o cetate puternică, a căror urme de întărituri s-au păstrat până în prezent”.

Tema a fost continuată de elevul Leu Gheorghe, care s-a referit la Cetatea medievală, construită în acest spațiu de către tătaro-mongoli, care au ocupat teritoriul dat la începututl sec. XV. Josan Sandu a vorbit despre Feredeu, subliniind că „prin termenul feredeu strămoșii romanilor numeau localul public pentru scăldat – baia”.

La compartimentul Construcţiilor monumantale: Hanul s-a oprit eleva Corina Gribov, care a descris cu lux de amănunte această veche construcţie, a cărei rămăşiţi mai pot fi admirate şi astăzi. „În Bucureşti s-a păstrat până în zilele noastre un han de acest tip, cunoscut sub denumirea de Hanul Manuc, fiind construit de un refugiat turc de origine armenească Manuc Bei, care a construit un castel şi în orăşelul Hânceşti din Republica Moldova”.

Eleva Mihaela Talpă a vorbit despre construcția monumentală Biserica, o clădire de rit funerar creştin ortodox, a cărei urme au fost descoperite mai la sud-est de han, ea fiind înălțată „pe la mijlocul secolului XV. Biserica a fost construită din lemn şi a ars”. Prezintă interes faptul că tocmai în acest lăcaş sfânt a fost înmormântat între anii 140-1484 pan Vlaicu Galeş, verişor al marelui domnitor al Moldovei Ștefan cel Mare.

O scurtă intervenție a prezentat și dna Ala Bomaistriuc, care a vorbit despre personalitățile ce au atras atenția asupra vestigiilor antice şi arhitecturale de la Orheiul Vechi, în special, despre aportul lui Dimitrie Cantemir.

Un excelent Ghid turistic despre 1001 de mistere de la Orheiul Vechi a prezentat eleva Pistrui Cristina, îndemnându-ne să vizităm complexul arheologic şi monumental, unic în Europa, unde mai pot fi admirate urmele Mârii Sarmaţiene, mare care a acoperit aceste spaţii cu mai bine de 14 mln ani în urmă. Cristina a prezentat elevilor şi o frumoasă colecţie de imagini ale construcţiilor de la Orheiul Vechi, cât şi imagini panoramice ale frumoasei şi ineditei alezări.

„Ce frumoasă este Țara Moldovei!” - au exclamat copiii care, deşi au fost în excursie, nici pe departe nu și-au imaginat ce bogăţii fără preţ se află la Orheiul Vechi. Studiind materiale, ascultând comunicările colegilor ei ţi-au completat cu mult cunoștințele. Le-a trezit interesul şi scurta mea relatare despre profesia de arheolog, în care am făcut trimitere la nume notorii care au efectuat cercetări, care au știut să reconstituie măreția acestor frumoase locuri. E vorba de profesorul Bârnea, de arheologul Hâncu, de alţi savanți argeologi Gheorghe Postică, Tamara Nesterov ş.a. Am prezentat mai multe desene şi fotografii ale obiectelor, pietrelor, rozetelor, ornamentelor etc. găsite şi cu multă grijă studiate, descrise de către arheologii noştri.

 Larisa Ungureanu

Ora poveștilor

 Legenda măcăleandrului  (extramuros).

Ora de poveste a fost desfăşurată în clasa I-a, Liceul Dante Alighieri, profesor Ala Şeptelici.

În introducere am discutat despre Sărbătoarea de Paşte — datini şi obiceiuri, simboluri pascale. Pentru o mai mare elocvenţă au fost prezentate volumele Hristos a înviat! Învierea (Biblia pentru cei mici), Când e Domnul lângă mine de Ada Zaporojanu,  Deschideţi uşa...de Ada Zaporojanu, Sărbătorile anotimpurilor, Gânduri pentru fiecare zi. Copiii au numit simbolurile pascale şi descris semnificaţia lor. În acelaşi context a fost lecturată poezia La Paşti de George Topârceanu. Legenda narată a plăcut mult copiilor. În palmarezul lor de poveşti şi legende s-a mai adăugat una —   Legenda măcăleandrului.

  Prezentarea  cărţilor, imaginilor, nararea ledendei, dialogul, lectura poeziei împreună au contribuit la transmiterea unui mesaj, ne vin Sărbători luminoase.

Lecţie biblografică

 Drumul cărţii.

Lecţia bibliografică s-a desfăşurat în incinta bibliotecii, participanţi — elevii  clasei I-a de la Liceul Columna, profesor Valentina Cucu.

  Micuţii din clasa I-a au aflat cum se face cartea, de unde vine ea, prin câte etape trece documentul tipărit, adică care este drumul cărţii. Cu ajutorul unui poster, imagini desenate, copiii au parcurs acest drum — din pădure, râu, fabrica de hârtie, tipografie, editură în biblioteci şi librării.

  Elevii au descoperit ce se petrece la fabrica de hârtie, ce maşină transformă lemnul în hârtie, ce armată de oameni munceşte la crearea unei cărţi.

  În acelaşi context a fost însuşită poezia lui Grigore Vieru Cum se face cartea, proverbe şi ghicitori despre carte. La final, copii au reprodus încă o dată drumul cărţii.

  Lung şi anevoios este drumul cărţii, cu multă trudă şi migală se face o carte, de aceea şi atitudinea faţă de ea trebuie să fie una demnă — mesajul lecţiei bibliografice Drumul cărţii.

Ora poveștilor

 Legenda salciei plângătoare (extramuros).

Ora de poveste a fost desfăşurată în clasa I-a, Liceul Dante Alighieri, profesor Ala Leca.

În introducere am discutat despre Sărbătoarea de Paşte — datini şi obiceiuri, simboluri pascale. Pentru o mai mare elocvenţă au fost prezentate volumele Hristos a înviat! Învierea (Biblia pentru cei mici), Când e Domnul lângă mine de Ada Zaporojanu,  Deschideţi uşa...de Ada Zaporojanu, Sărbătorile anotimpurilor, Gânduri pentru fiecare zi. Copiii au numit simbolurile pascale şi descris semnificaţia lor. Nararea Legendei salciei plângătoare a stârnit emoţii. În acelaşi context a fost lecturată poezia La Paşti de George Topârceanu.

Prezentarea  cărţilor, prezentarea imaginilor, nararea ledendei, dialogul, lectura poeziei împreună au contribuit la transmiterea unui mesaj ne vin Sărbători luminoase.

Expunere-dezbatere

Învierea lui Isus Hristos – Minunea Minunilor

În preajma sărbătorilor de Paşte, la Filiala „Târgovişte” s-a desfăşurat o activitate care, cum au mărturisit participanţii, va rămâne o amintire de neşters – prin profunzimea şi simplețea expunerii.

E vorba de expunerea-dezbatere despre Învierea lui Isus Hristos – Minunea Minunilor. Au participat elevii de la liceul profesional nr. 1, gr.19, anul II, care-au venit însoțiți de diriginta, doamna Roşca.

De mai bine de două mii de ani creştinii sărbătoresc Învierea Domnului Nostru Isus Hristos – cea mai mare Minune a Lumii. Cu această ocazie l-am invitat pe preotul Viorel de la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din cartierul Buiucani, care cu multă evlavie, dar pe înțeles a expus de ce Dumnezeu, care înseamnă dragoste, a vrut din dragoste să nască pe fiul său, să-l aducă pe Pământ pentru ca noi, oamenii, să fim dăruiţi cu iubire: Iubeşte pe aproapele tău aşa, cum te iubeşti pe tine însuţi, ne-a învățat Domnul Nostru Isus Hristos.

Părintele Viorel a vorbit şi despre primii oameni, Adam – ceea ce în traducere înseamnă om, şi Eva – în traducere înseamnă dătătoare de viaţă, despre păcatul lor şi izgonirea din rai. Dar Dumnezeu nu a rupt legătura cu oamenii, păstrând-o prin dragostea fiului său, pe care l-a trimis la noi în chip de om, născut, dar nu făcut. „Cine vrea să înţeleagă mai bine sensul iubirii faţă de apropale, propovăduit de Isus Hristos, o poate face, citind cartea lui Savatie Baștovoi În căutarea aproapelui pierdut”, a subliniat părintele Viorel.

Preotul s-a oprit asupra semnificației Zilei Floriilor, o sărbătoare de mare importanță pentru toată lumea creştină. Esre ziua intrării lui Isus Hristis în Ierusalim, când lumea i-a ieşit în cale cu osanale şi cu crenguțe verzi. Pe drumul pe care mergea Isus călare pe un asin, lumea aşternea haine, semn că se supuneau puterii lui. Aşa erau întâlniți doar împăraţii. Aceeași lume, după câteva zile, avea să ceară moartea lui Isus. Puterea necurată ispiteşte usor sufletul omului.

Părintele Viorel s-a oprit pe scurt asupra fiecărei zile din Săptămâna Patimilor, în care ne aflăm şi noi în momentul de faţă, în special, miercurea, joia, vinerea, sâmbăta, duminica. A vorbit despre Cina cea de Taină, „sărutul lui Iuda”. A vorbit depre judecată, despre drumul spre muntele Golgota, despre crucea grea pe care a dus-o Mântuitorul Nostru, despre răstignire, despre coșul cu ouă, adus de mama lui Isus Hristos, ouă care s-au înroşit de la sângele său, despre mortea şi învierea Sa.

Părintele Viorel a vorvit despre taina mărturisirii ca despre o necesitate a creștinului de a se pocăi în fața Domnului, despre împărtășanie, despre păcat şi iertare. Să ne mătrutisim în Postul Mare pentru ca să putem primi lumina în sufletele noastre. Prin Învierea sa din Morţi, Hristos a deschis raiul ca să putem intra după moarte în Împărăția lui Dumnezeu, lucru imposibil până la Hristos. Trebuie să avem inima curată ca să-l putem primi pe Hristos. „De ce oamenii nu au bucurii? Fiindcă nu ştiu să-l primească pe Hristos în inima lor, a spus părintele Viorel. Când suntem cu Dumnezeu în Dumnezeu, noi nu cunoaştem deznădejdea. Dumnezeu înseamnă blândeţe”.

Au fost puse mai multe întrebări despre împărtășanie şi semnificația sa, despre filmele care ilustrează viaţa şi moartea lui Isus Hristos, despre cărţile scrise de Savatie Baștovoi şi importanța lor.

Părintele Viorel a răspuns la întrebări, îndemnând elevii să citească, să fie respectuoşi față de cărțile sfinte, față de cărţile lui Savatie Baştovoi şi a altor oameni sfinţi care scriu despre credință, cărţile lui Ioan Gură de Aur, de exemplu, după care a dat ca dar fiecărui elev câte o iconiţă ce semnifică învierea Domnului Isus Hristos.

Doamna dirigintă Roşca a ţinut să mulţumească pentru această expunere profundă și plină de învățăminte, care va fi de un folos real pentru elevi şi  a rugat biblioteca să fie invitati şi data viitoare, când iarăși părintele Viorel va veni cu o nouă expunere. La rândul său, părintele Viorel a felicitat asistenţa cu apropierea sărbătorii – Învierea Domnului Isus Hristos, îndemnând credincioşii să mulțumească Domnului pentru acest mare dar care este viaţa şi care trebuie trăită frumos.

 Larisa Ungureanu

Revistă bibliografică

Revistă bibliografică

în cadrul expoziţiei Lumină din lumină coboară.

Revista bibliografică în cadrul expoziţiei Lumină din lumină coboară a fost prezentată eleviilor clasei I-a de la Liceul Columna, profesor Valentina Cucu.

Pentru revista dată au fost selectate cărţi frumos ilustrate, cu un mesaj inteligibil, profund, relevant Marii Sărbători creştine: De ce plânge lumânarea? şi Îngeraşe, îngeraş de Raisa Plăieşu — poezii creştine , Darul cel mai preţios, Biblia mea cu ilustraţii, Dumnezeu pe înţelesul copiilor, Învierea (Biblia pentru cei mici), Tainele nescrise ale Bibliei de Nicolae Fabian, Gânduri pentru fiecare zi — aforisme,  Sărbătorile anotimpurilor — poezii despe anotimpuri şi sărbători calendaristice, Hristos a înviat! - o carte despre obiceiuri şi datini de Paşti, poezii, cântece pascale.

Adnotarea succintă a volumelor, analiza imaginilor, lecturarea selectivă au provocat interesul micilor utilizatori şi dorinţa lor de-a lectura aceste cărţi.

Serată

O seară de umor şi muzică

La 5 aprilie curent în Sala “Vasile Alecsandri” a Bibliotecii Naționale din Chişinău a avut loc o serată de umor şi muzică, organizată de cenaclurile literar-artistice “Ideal” şi “La Târgovişte”, avându-i ca invitaţi speciali pe membrii Asociaţiei Epigramiştilor din Moldova.

La manifestare şi-au dat concursul umoriştii E. Tarlapan, I. Diviza, I. Cuzuioc, Gh. Bâlici, T. Popovici, L. Alexeev-Martin, Gh. Postolache, Gr. Puică, Al. Frişcu, V. Portas, V. Ghilaş, I. Botez, actorii M. Bahnaru, S. Cupcea, interpreţii A. Răzmeriță, N. Țurcanu, I. Văluţă, Ig. Grosu, poeta N. Slutu, criticul de teatru L. Ungureanu, criticul literar T. Palladi, directorul bibliotecii gazdă, poetul Al. Rău, studenţi şi elevi de la câteva instituţii de învăţământ din capitală.

Tot aici a fost inaugurată o expoziţie de pictură, caricatură şi sculptură, unde şi-au expus lucrările maeştrii T. Meiloiu, Gr. Puică, G. Mocenco şi C. Sinescu.

Poetul şi editorul Vasile Câpăţână, preşedintele cenaclului literar-artistic “Ideal”, moderatorul seratei, în deschiderea şedinţei, i-a oferit cuvântul criticului literar Tudor Palladi, care a vorbit despre importanţa satirei şi umorului pentru asanarea morală a societăţii, pentru neutralizarea şi eradicarea multitudinii de vicii sociale şi umane, dând citirii câtorva epigrame ale maeştrilor E. Tarlapan, G. Zarafu, C. Tudorache, din volumul “101 epigramişti români”, editat de Asociaţia culturală “Ideal”.

Umoristul Efim Tarlapan ne-a relatat că a venit recent de la Roma, unde şi-a lansat cartea intitulată “Zâmbete pentru export * Sorrisi da esportare”, care include satire, fabule, epigrame, aforisme, traduse în italiană de T. Ciobanu, L. Croitoru, C. Lupaşcu şi V. Bordian, ISBN 978-9975-943-67-8, Chişinău, 2012, editura „Labirint”, 176 pag. Din această carte autorul ne-a citit câteva epigrame, fabule, aforisme, printre care şi satira:

DESTIN DACO-ROMAN

Deseori trădat de Vest

Şi de Est prădat, acest

Neam al meu voinic, frumos,

Gârbov azi, de chin, ca scoaba,

E ca un Iisus Hristos

Între Iuda şi Baraba...

În continuare poeta Nina Slutu în discursul său a accentuat faptul că avem talente în domeniul umorului şi că lumea nu trebuie să piardă simţul umorului ce ne este dat de la Dumnezeu, că dacă îl pierdem - suntem cu adevărat pierduţi.

Rând pe rând, pe parcursul seratei au răsunat apreciatele cântece ale interpreţilor Anatol Răzmeriță, Nina Țurcanu, Ilie Văluţă şi Igor Grosu, care au fost ascultaţi şi aplaudaţi cu multă căldură de cei prezenţi în sală.

Cântăreaţa Nina Țurcanu ne-a interpretat câteva hăulite şi cântece incluse pe noul său CD, care au fost ascultate de public cu sufletul la gură. Artista noastră s-a întors de curând, împreună cu actorul şi cantautorul Anatol Răzmeriţă, din SUA, unde au locuit mai mulţi ani în şir, spunându-ne, în glumă, că a plecat de acasă mai tânără, dar a revenit mai deşteaptă…

La serată s-a glumit şi s-a râs copios, în special pe seama pălăriei uitate de Ion Diviza, preşedintele Asociaţiei Epigramiştilor din Moldova, în trenul spre Râmnicul-Vâlcea, unde mergea la un festival de umor. Între epigramiştii Gheorghe Bâlici şi Ion Diviza a intervenit un scurt duel epigramatic, pe care îl reproducem mai jos:

Gh. Bâlici: PĂLĂRIEI lui Ion Diviza uitate în tren

S-a pierdut într-o clipită,

Însă dubii nu încap,

Pălăria-i fericită

C-a scăpat de-aşa un cap.

Ion Diviza: PRECIZARE

Eu mai am o pălărie,

Şi de ea aş vrea să scap;

Ţi-aş împrumuta-o ţie,

De-ar avea şi Bâlici cap.

Gh. Bâlici: PRECIZARE la precizarea lui Diviza

Pentru-această băşcălie

N-o să am al său accept,

Că mai are-o pălărie

Care crede că-i deştept.

Ion Diviza: MĂRTURISIRE

Pălăria asta-n fine

Este foarte efectivă,

Căci, Gheorghiţă, despre tine

Crede tocmai dimpotrivă.

Au urmat mai multe epigrame despre soţii, amante, soacre etc., rostite de:

Teodor Popovici

VÂNĂTOR ŞI CONDEIER

Rătăcind pe deal şi vale,

Prin cei codri seculari,

Nu mă tem de animale

Ci de critici literari!

DOCTORIŢA

Când apare-ntr-o fustiţă

Cu ciorapii ei de zebră,

Doctorii, oftând, sughiţă,

Pacienţii toţi fac… febră.

Loghin Alexeev-Martin

UNITATE DE MĂSURĂ

Statul care-ntruna cere,

Tot măsoară-n linii mari:

Tehnica în cai-putere,

Iar Puterea – în măgari.

ŞEFULUI MEU

Eu ştiu că ambii vom muri

Şi de-n Infern vom nimeri,

M-aş vrea străjer lângă-a ta oală

Să-ţi torn cea mai fierbinte smoală.

Ion Cuzuioc

MEDICUL ŞI POPA

Unul, cică, te tratează,

Altul te înmormântează

Şi au ambii chilipire,

Mesele de pomenire.

REPLICĂ

Eu constat că mătăluţă,

Cum bei kilă după kilă,

N-ai sorgintea în maimuţă

Ci te tragi de la… cămilă.

Grigore Puică

DE N-OM VOTA CU CAPUL...

În astă seacă primăvară,

Vom pune capul la-ncercare,

Ca mai apoi (a câta oară?)

Iar să oftăm: "... Vai de picioare!"

URARE

Iată că s-a "copt" momentul

Să zicem ca oratorul:

- Să trăiască Parlamentul

Cum trăieşte azi... poporul!

La finele evenimentului, scriitorul Ion Cuzuioc, preşedintele cenaclului literar „La Târgovişte” şi Ludmila Plopa, directoarea Bibliotecii “Târgovişte” din sectorul Buiucani al capitalei, pentru iniţiativa de a organiza în comun această serată minunată, i-au înmânat moderatorului Vasile Căpăţână o Diplomă de menţiune şi cărţile "Dragoste şi credinţă" de Ion Cuzuioc şi "Zădărnicii" de Barbu Cioculercu. Preşedinţii acestor două Cenacluri "Ideal" şi "La Tâtgovişte" au convenit să organizeze în comun şi alte manifestări culturale de o prestanţă similară.

Mihai Cucereavii

P.S.Materialul este preluat de pe Blogul personal al scriitorului Mihai Cucereavii, http://mihaicucereavii.blogspot.com/.

Mihai Cucereavii este utilizator fidel al Filialei "Târgovişte". Materialul a fost pleluat cu acordul scriitorului. II suntem profund recunoscători şi-i aducem frumoase mulţumiri.

Clubului Terra – Planeta noastra

Prietenii noștri înaripați

În cadrul Clubului Terra – Planeta noastra, a avut loc prezentarea cărții Lumea animală a Moldovei. Păsări. Vol. 3. La ședința Clubublui au fost invitați să participe elevii cl. II de la școala nr. 59 „G. Coșbuc”, care s-au simțit foarte onorați să stea la masa din sala de lectura (au venit pentru prima oară!) ca niște oameni mari. Elevii au venit însoțiți de diriginta clasei, doamna Aurica Ababii și bibliotecara Olga Bodaci.

Ședința a început cu un ”popas” la expoziția de carte, consacrată Zilei Internaționale a Păsărilor, care a fost sărbătorită la 1 aprilie (responsabilă de expoziție – bibliotecara Violeta Moraru). Majoritatea copiilor știau că 1 aprilie este Ziua Umorului, a păcălelilor, dar nu prea știau că în această zi se bucură de o atenție deosebită și păsările. A fost o adevărată bucurie pentru ei să afle acest adevăr. Unii mi-au spus că au acasă papagali și canari!

„Imaginați-vă că nu mai sunt păsări! Că au plecat cu toate și au „uitat” să se întoarcă la noi!” Uimirea și un fel de nedumerire s-a așternut pe fețișoarele lor. Cum, adică, să nu mai fie păsări?! Ele sunt ca și prietenii noștri, ciripesc vesel la geam, zboară ca niște săgeți în înaltul cerului, cântă, mai ales acum, primăvara, când afară a început să fie cald, când copacii dau în mugur, iar unele păsări își fac cuiburi, ciorile, de exemplu.

Până a trece la prezentarea cărții, Păsări, am făcut „cunoștință” cu ele, căci copiii au răspuns corect la întrebarea, ce păsări avem noi aici, în preajma noastră: ciorile, vrăbiile, porumbei, pițogoi, căci ele nu pleaca în Țările Calde. Au știut să răspundă și la întrebarea, care păsări pleaca toamna, fiindcă vin frigurile iernii: graurii, rândunelele, cocostârcii, privighetorile. Au știut să spună și care sunt păsările domestice, care trăiesc prin curte: găini, cocoși, rațe și rățoi, gâște și gânsaci, curci și curcani, fazani. Dar un elev a remarcat, că și papagalul e pasăre domestică, fiindcă el are acasă un papagal care vorbește și locuiește cu ei în apartament. M-am gândit, ca are dreptate! La oraș, mai ales la bloc, lucrurile sunt puțin invres, decât la țară, așa că l-am ”primit” pa Papagal în rândul animalelor domestice...

Cartea Păsări a fost publicată la Chișinău în anul 2007. Și ca să ne imaginăm, ce mare importanță ocupă păsările în viața noastră, e destul să răsfoim această carte și să privim cu atenție filă cu filă. În primul rând, o să aflăm că pe Terra – Planeta noastră sunt răspândite 8.600 de specii de păsări. E mult su e puțin? Grea întrebare pentru un copil de cl. II! Pentru comparație: dacă desfacem brațele larg pentru a spune că e mult sau dacă brațele sunt la depărtarea umerilor, care e mai mult? Sigur, atunci când brațele sunt larg deschise! Și fiecare copil a desfăcut cât a putut el de tare brațele, pentru a arăta ce mare e cifra de 8.600! Sunt țări unde tot timpul e cald și acolo trăiesc alte specii de păsări, care nu se întâlnesc la noi, în Moldova, unde avem patru anotimpuri. Care-s? Copiii au știut să răspundă: toamna, iarna, primăvara, vara.

În cartea Păsări sunt incluse 201 specii de pernate care se întâlnesc pe teritoriul Republicii Moldova. Copiilor le-a fost interesant să afle, că și păsările, ca și oamenii, au o țară a lor. Au fost peste samă de uimiți să afle, că familiile de vrăbii care-s prin preajma caselor lor, trăiesc aici în permanență și nu sunt venite de aiurea, ele trăiesc în familii mari, cârd sau stol, cum se spune, la locul lor, doar că zboară liber în înaltul cerului unde vor, se hrănesc cu omizi, musculițe, boabe de grâu, păsat, firimituri de pâine, pe care unii copii grijulii le lasă, mai ales iarna, pe prevazul ferestrelor sau pe locuri special amenajate. Familiile de vrăbii își au un loc al lor, unde seara vin obosite și dorm cu căpușorul sub aripioară, ca a doua zi să-și ia iar zborul, și o fac cu noaptea în cap, pentru a începe o nouă zi de viață.

În cartea frumos ilistrată fiecare specie își are pagina sa, din care aflăm tot ce trebuie să știm despre pasăre: aspectul exterior, răspândirea, rostul lor în această lume.

Le-am vorbit și despre Cartea Roșie a Moldovei, căci din cauza aerului poluat, schimbărilor de climă, comportamentului inuman al omului față de natură 39 de specii sunt pe cale de dispariție, mai ales păsările de noapte, bufnița, de exmplu, sau liliacul. Le-am povestit mai multe întâmplări cu bufnița, această pasăre înțeleaptă care a văzut și știe multe și de care unii oameni se tem, fiindcă se consideră că ea prevestește o nenorocire. Sunt închipuiri mai străvechi care o face pe doamna Bufniță atât de nepopulară, dar în fond ea este o pasăre minunată, un prieten al omului ca și celelalte păsări, vânează șoareci și trăiește în locuri dosite, departe de ochii oamenilor. I-am îndemnat pe copii să iubească păsările, să nu le facă rău. Cerul pentru păsări este așa cum este apa pentru pești – un ocean și se numește Oceanul aerian. Unele păsări, cum este prepelița, nu zboară, este o pasăre terestră.

În final, i-am îndemnat pe copii să deseneze fiecare pasărea care-o iubește cel mai mult. A fost a devărată bucurile pentru ei, fiindcă fiecare a avut libertatea să aleagă ce și-a dorit. Au fost rugate să se „alipească” la această sărbătoare a sufletului și doamna diriginte Ababii și doamna bibliotecară Bodaci. Care au făcut niște desene minunate! Fantezia, dar și dorința de a desena exact pasărea pe care-au îndrăgit-o i-au făcut pe toți să se bucure de această posibilitate de a-și exprima sentimentele de căldură, duioșie și dragoste față de păsări.

Desenele tuturor au fost frumos aranjate sub un titlu comun: Prietenii noștri înaripați. Să rămână ca o amintire.

Larisa Ungureanu