In Memoriam Leonida Lari

În ziua când distinsa poetă a fost petrecută pe ultimul drum, la filiala „Târgoviște” a avut loc o Oră de lectură din poezia Leonidei Lari.

După ce am revenit de la cimitir, am invitat pe toți cititorii care se aflau la acea oră în incinta bibliotecii, invitându-i la un recital de poezie. Erau elevi, studenți care au lăsat cărțile și studiul lor și s-au apropiat de stendul pe care au fost expuse cărțile Leonidei Lari, aflate în fondurile bibliotecii „Târgoviște”. Ne-am amintit cu toții de anii de glorie, când Leonida Lari a participat la redeșteptarea națională, a mobilizat masele în luptă cu totalitarismul sovietic, a îmbărbătat mulțimea de oameni de la diverse mitinguri, făcându-i să creadă în adevărul istoric și în izbândă.

Leonida Lari (Liubov Tuchilatu) s-a născut la 26 octombrie 1949, în satul Bursuceni, raionul Sângerei, și a decedat la 11 decembrie 2011, Chișinău. A fost poetă, publicistă, politiciană și militantă pentru reunirea Basarabiei cu România.

Leonida Lari s-a aflat printre fruntașii Mișcării de eliberare națională din Republica Moldova în perioada 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS și în Parlamentul României.

A scris poezii din anuu de școală. A debutat la revista „Nistru”. A editat mai multe cărți de poezie, inclusiv, poezii pentru copii. O poezie pe care o știu mulți copii se numește „Pâinea”.

Să nu arunci, copile,
Pâinea jos nicicând
Că undeva, departe,
Plânge-un copil flămând. 

Şi cată-un colţ de pâine
Prin urne-nfrigurat,
Şi dacă nu-l găseşte
Adoarme-nlăcrimat. 

Şi-n somn ce i se-arată,
Tu să-ţi închipui poţi?
Pământul ca o pâine
Ce-ajunge pentru toţi!

La Ora de poezie din 13 decembrie au fost spuse mai multe poezii din opera Leonidei Lari. Așa, lângă modesta expoziție au răsunat versurile: Dulcele foc, Mica sirenă, Daimonul meu, Lui Ovidiu, Moldova și alte poezii.

Larisa UNGUREANU