Mihail
Sadoveanu –
135
de ani de la naştere
Mihail Sadoveanu, născut la 5 noiembrie 1880 la Pascani ; decedat la 19
octombrie 1961 la Bucuresti a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier,
academician si om politic român. Este considerat cel mai mare prozator român din
toate timpurile, fiind numit de Geo Bogza “Stefan cel Mare al literaturii
romanesti”.
Acțiunea romanului începe în anul 1576
la doi ani după asasinarea mișelească a lui Ion-Vodă, angajat deplin în conflictul cu marea boierime
dinăuntrul țării și cu dominația otomană din afară. La hanul lui Goașcu Haramin, se bea vin vechi din
ulcele noi și se istorisesc
momente din viața domnului
Ion-Vodă, cu ocazia sărbătorii numite Rusalii. Această crâșmă se află „la o răspântene de
drumuri care apucau spre Roman și Piatra Baia, spre Valea Siretului și scaunul tarii”. La Tuchilați, fusese în acea zi iarmanoc, iar
la intoarcere, au poposit la Gorașcu Haramin, mai mulți oameni din satele învecinate. Acolo petreceau vreo „zece-doisprezece
gospodari” care împărtășau „minciuni înțelepte auzite la iarmanoh despre necazurile țării petrecute în acea primavară”.
Baltagul / Mihail Sadoveanu. – București : Ed. Mihail Sadoveanu, 2013. –
207 p.
Romanul
Baltagul se deschide cu o anecdotă despre nașterea poporului român, eveniment care s-a
petrecut când Dumnezeu a pus rânduială și semn fiecarui neam”. În lumina acestei anecdote
poate fi explicată acțiunea romanului: drumul Victoriei pentru implinirea „rânduielilor”
pedepsirea ucigașilor,
continuarea vieții în spiritul
tradiției părinților și a străbunilor. Prezentând numeroase scene din viața oamenilor de la munte „Baltagul”
poate fi privit ca un roman monografic, iar „drumul spre viață a lui Gheorghiță și experientele prin care trece tânărul, fac din
operă un roman al inițierii.
Romanul are
ca temă lupta pentru apărarea fiinţei naţionale şi pentru afirmarea conştiinţei
naţionale. Ideea este că lupta pentru ţară şi
neam se duce cu sacrificii. Subiectul îl formează Moldova în timpul domniei lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt. Structura narativă a romanului este arborescentă,
fiind construită pe două nuclee, unul în jurul domnului Ştefan, dezvoltând tema
luptei pentru destinul naţional şi realizând cadrul social-istoric, iar
celălalt, având drept centru pe lonuţ Jder, împreună cu familia lui Manole Păr
Negru, şi urmăreşte problema formării eroului, a luptătorului pentru apărarea
fiinţei naţionale. Ştefan devine un erou simbol al conştiinţei naţionale, iar
Ionut Jder este încorporarea ei într-un luptător pentru destinul naţional
Nopțile de sânziene / Mihail Sadoveanu.
– București : Ed. Minerva,
1979. – 208 p.
Romanul
prezintă încercarea de apărare a unei păduri vrăjite (codrul Borzei) amenințată a fi tăiată pentru a acoperi
datoriile unei familii de boieri nevrednici, care irosiseră agoniseala mai
multor generații. Autorul
pune în opoziție tradiționalismul și cumpătarea lumii satului românesc cu lăcomia
civilizației capitaliste
orientată numai către profit. Tulburarea liniștii patriarhale de către mașinile „nemțești” produce o răzvrătire nu numai a oamenilor locului, ci și a naturii.
Romanul
Ţara de dincolo de negură se înscrie pe tema vânătoarea şi pescuitul, dar, de
fapt, natura este tema principală a povestirilor. Natura este, în universul lui
Mihail Sadoveanu, un personaj urmărit cu multă atenţie şi curiozitate. Natura
este locul unde omul se întâlneşte cu lumea mitului, a poveştilor, a
fantasticului, adică „ Ţara de dincolo de
negură”. În povestirea Maica mea era mare farmazoană, moş Ilie povesteşte cum
s-a întâlnit în codru cu „o licornă”. Iar în Mirajul, scriitorul găseşte în
deltă un peisaj de ţară tropicală. În povestirea Dihania singurătăţii, o pasăre
răcneşte omeneşte când este împuşcată.
Romanul
Ochi de urs, devine, tot mai desluşit, expresia tămăduirii unui om de o
„vrăjmăşie” care „s-a stârnit” asupra sa: nevasta unui pădurar ce trăieşte
izolat, în vârf de munte, suferă de o prelungă lăuzie şi moare: „E moartea
Euridicei, care are ca efect coborârea lui Orfeu în infern - în cazul nostru un
infern interior”. (Alexandru Paleologu). Ochiul de urs, despre care se spune că
ar fi „însuşi Necuratul” este prilejul „înduhovnicirii” progresive a lui Culi
Ursache, în urma vizitării Pustnicului (la iniţiativa mamei lui Culi, o femeie
energică şi robustă). Semnele „eliberării” sale de obsesia „ochiului de urs” -
prietenul cu care are un „rămăşag” – sunt retragerea sa la o cabană (foarte asemenea
unei chilii), postul şi rugăciunea. Şi tot acolo deprinde a trăi sfatul
Pustnicului: Împacă-te cu oamenii şi legile lor ca să te linişteşti!”.
Această
carte, a apărut în urma parcurgerii a mai multor mari și anevoiase excursii de către Mihai Sadoveanu,
astfel izbutind să făurească Nada Florilor, uimitoarea şi palpitanta poveste
petrecută doar la doi paşi de târgul Folticenilor. Poveste pe care vă sfătuim,
iubiti citiori, s-o parcurgeţi cu ochii, căci cealaltă excursie în raiul de pe
plavia de la Soldăneşti, e cu totul improbabil s-o mai puteţi face vreodată,
deoarece Nada Florilor a dispărut desigur demult de pe harta lumii, rămânând
însă întreagă şi vie în paginile cărţii lui Sadoveanu.
Romanul
Neamul Şoimăreştilor împleteşte planul istoric al unei realităţi posibile cu
cel al ficţiunii, întru realizarea unui univers verosimil, adevărat în plan
uman şi estetic. Povestirea, ca timp al referinţei, se întinde pe durata a trei
domnii: Aron Vodă, Ștefan Tomșa doamna lui
Ieremia Movilă cu fiul ei Alexăndrel. Şoimăreştii, neamul de care vorbeşte
romanul, sunt implicaţi în marile evenimente ale acestor domnii.
Divanul
Persian/ Mihail Sadoveanu. Editura:
Herra, 2005. – 189 p.
O poveste
despre lupta dintre adevar si minciuna, corectitudine si nedreptate, specifica
basmelor orientale. Autorul plaseaza sirul evenimentelor in vremea imparatului
Kira, iar spatiul de desfasurare al povestirii este in Imperiul Persan cu
capitala la Bahaban in acea vreme. Printul Farid (un nume de origine araba)
este personajul principal al povestii scrise cu mult talent de Sadoveanu, iar
pentru iubitorii basmelor orientale o opera semnata de titanul literaturii
romanesti ar trebui sa fie de ajuns sa nu rateze aceasta carte.
Hanul ancuţei/ Mihail Sadoveanu. Editura:
Herra, 2009 – 124 p
Scrise in
anii deplindei maturitati artistice, povestirile din ciclul "Hanul
Ancutei" ating perfectiunea atat prin tehnica scrierii, cat si prin arta
povestirii. Cadrul este hanul asezat la rascruce de drumuri si veacuri si care
adaposteste pe ascultatori si povestitori, tutelati de frumoasa hangita Ancuta.
Aici se spun povesti de altadata, povesti de iubire si razbunari sangeroase,
pline de taina si mister, ce arunca peste personaje o aura poetica in care
recunoastem neintrecutul lirism sadovenian.
Комментариев нет:
Отправить комментарий