Medalion literar-artistic

ODĂ, ȚIE, BIBLIOTECĂ!

Dacă aici pe Terra, în opinia noastră, Omul este cea mai perfectă creaţie a lui Dumnezeu, Cartea este creaţia cea mai perfectă a omului.

 Multiple şi diverse sînt minunile omului, dar cea mai mare dintre ele rămîne a fi totuşi cartea, unul dintre elementele cele mai productive ale cunoaşterii care conţine toate tipurile de mesaje, devenind puntea spirituală dintre milenii şi generaţii.

De carte trebuie să te apropii încet, liniştit, cu inima curată şi cugetul senin, aşa cum numai de lucrurile nemuritoare ne putem atinge, deoarece ea, cartea, e ceva dumnezeiesc.

 Cartea este realitatea cea mai paşnică, însingurată şi tăcută a lumii, iar esenţa acestei filosofii constă în faptul că ele, cărţile, formează acea pace contemplativă, care doar de la cărţi şi între ele poate fi învăţată şi simţită...

     De la carte trebuie să pornim şi tot la carte trebuie să ajungem, dacă vrem să ştim cine am fost, cine suntem şi cine trebuie să fim mai departe...

   ,,Cinseşte cartea cu cinstea ce se cuvine Evangheliei...'' Octavian Goga.

Să zăbovim puţin asupra cărţii, care ne învaţă să fim mai înţelepţi şi mai frumoşi, iar pentru asta, ne îndeamnă Cicero ,,nu-i nevioe să fii un învăţat ca să iubeşti cărţile...''

(Dumitru Păsat. ABC-eu spiritual. Chişinău, 2006)

 Un om care citeşte, nu e niciodată  singur. Un om cu dragoste de carte nu se poate plictisi. Cine şi-a făcut din carte un prieten, nu va putea fi minţit prea lesne.

    Vrei frumos şi drept să creşti,

    Şi puternic? Să citeşti.

    Şi-atunci, file veline

    Devin aripi pentru tine,

    Dacă ai aripi de carte, zbori mai

    Sus, vezi mai departe...

              (,,Cartea'' de Vasile Romanciuc)

Altarul cărţii - Biblioteca   

  Aici vine sufletul să se bucure, gândul să muncească, vederea să împrumute lumină.

E focul, unde se desfiinţează deşertăciunea şi sporeşte iubirea şi speranţa. E locul unde poţi

face înconjurul lumii într-o zi şi trăi cât alţii din afara lui într-o viaţă.

 E un spaţiu de evadare pentru unii şi regăsite pentru alţii. E biblioteca, cea care ne oferă speranţă şi de ce nu, un destin.

 Biblioteca e cel mai tămăduitor loc din lume.  Dacă ar fi vreodată să emigrez, — zice

N. Dabija, — locul acela nu ar fi o ţară, ci o bibliotecă.

Biblioteca e lăcaşul unde oamenii caută înţelepciune şi ea nu se împrumută cu carul, ci se cîştigă cu bobul, deaceea învăţat e omul, care nu mîntuie de citit.

 Lectura înaripează sufletul, îl face pe om să aibă cugetul liber şi gîndul viu, deaceea ,,Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfîrşit de idei şi imagini'' — M. Eminescu.

 Câte comori stau între două coperţi!

De cîte ori deschizi o carte înveţi ceva din ea (proverb chinez).

 Cartea-i bună, când adună

Cartea bună gând adună. Iulian Filip

Şi cărţile au destinul lor: unele trăiesc în marile biblioteci, în sufletele oamenilor, altele mor pe rafturi ori sînt dezbrăcate în foi de împachetat, unele le prefacem în pulbere, pe altele le lăsăm Posterităţii.

Biblioteca este numai acolo unde se dă viaţă cărţii.  Filippe Turati

   Lădiţa fermecată

Scenetă

Povestitorul:

Era odată un om şi avea trei feciori. Într-o zi bietul tată a murit, şi n-a apucat să-şi scrie Testamentul. Atunci fraţii mai mari au început să împartă singuri averea între ei.

Fratele mai mare:

—  Eu voi stăpâni casa. V-am crescut, am avut grijă de voi, fiind cel mai mare, deci mie îmi revine partea cea mai bună.

Fratele mijlociu:

—  Atunci eu voi lua tot ce se găseşte în casă — mobilă, covoare şi restul zestrei.

Fratele mai mare (se adrezează fratelui mai mic):

 — Iar pentru tine, a rămas ceva în pod, ... o ladă.

Fratele mai mic:

 — O iau cu tot ce este în ea?

Fratele mai mare:

— Da, da, mare lucru vei găsi acolo?!

(Râd cu toţii...)

Povestitorul:

  Au trecut anii... casa celui mai mare a făcut crăpături, carii au ros din grinzile tavanului, din podea, uşile ieşiră din balamale.

 Fratele mai mare (cu indignare):

— Ce mă fac cu casa asta drăpănată? Nici s-o vinzi, nu iei un ban, nici de trai nu mai e bună!

 Povestitorul:

— Nici imobilul celui mijlociu nu arată mai bine. Scaunele au pierdut câte un picior, moliile au mâncat din covoare şi prosoape, nimic nu mai era la  fel.

Fratele mijlociu (cu tânguire):

— Aş vrea să mă descotorosesc de toate obiectele acestea vechi şi demodate. Poate

n-am ştiut a le îngriji, dar poate n-am avut nevoie de toate?!

Povestitorul:

Între timp fratele cel mic, datorită lucrurilor găsite în cufăr a devenit mâna dreapta a împăratului, iar pe deasupra a luat-o de soţie pe unica fiică a împăratului.

Ei, iubiţi ascultători, cine a ascultat povestea mea, ce era în ladă?

(...)

Fratele mai mic: (cu bucurie)

— Uite aşa, cine are carte, are în viaţă parte!

Ansamblul Spicuța, Lic. Dante Alighieri, clasele a IV-a, 

 

înv. Carolina Locoman, Triboi Vera

Liliana Juc

Lansarea cărții

Coca-Cola pentru Nola de Ianoș Țurcanu

Sceneta O istorie de pe ţărmul Mării Negre a fost primul număr artistic din spectacolul literar-artistic dedicat activității de lansare a volumului Coca-Cola pentru Nola de Ianoș Țurcanu. Cartea a fost valorificată din scoarță în scoarță. În acest spectacol au fost implicați toți elevii clasei a IV-a ”B”, Liceul Dante Alighieri, învățător Ala Șeptelici. Fiece poezie prezentată teatralizat a fost o micuță piesă de teatru, iar copiii – adevărați actori ce jucau cu multă pasiune. Decorul compus din desenele participanților, inspirate din textele cărții, animale de pluș și desigur mascota Maimuțica, au creat un cadru potrivit pentru lansarea unei atare cărți.  

O istorie de pe ţărmul Mării Negre

PERSONAJELE: Autorul, poetul, fetiţa, bunica.

(Se aude zgomotul mării)

 AUTORUL

 -  Cerul roşietic, se revarsa  în apus peste întinderea înspumată. Pe mal, îngândurat, se plimba poetul. Admira albastrul intens al apei, fiece talaz ce scălda nisipul, licărul corăbiilor ce pluteau în zare. Era un moment de savoare şi profundă meditaţie.

POETUL (liric şi meditativ):

 - Am scris cele mai multe versuri despre mare pe vremea când n-o cunoşteam. Versurile erau proaste, la sens nici nu mă gândeam. Mă atrăgea, pur şi simplu melodia cuvintelor şi numele ţărilor exotice. Dar uite că soarta a vrut să petrec pe ţărmul caucazian al Mării Negre mai bine de 20 de ani, aici mi-am umplut sufletul de exotism tropical şi impresii marine pentru toată viaţa.

(Gândurile poetului au fost întrerupte de o fetiţă, care face nazuri, plângea isteric şi strigă către bunica)

FETIŢA

Hociu colu! Hociu coca-colu!

BUNICA

- Nelizea tebe, coca-cola! Nelizea!

AUTORUL

 - Fetiţa, care facea nazuri, avea faţa schimonosită, de ziceai ca semăna cu o maimuţică. Acestă situaţie îl inspiră pe poet.

POETUL (impresionat de această scenă, le urmăreşte în tăcere pe cele două):

 - Uite, îmi încolţesc în minte versuri pentru o nouă poezie... Coca-Cola pentru Nola. Merg acasă s-o înşir pe hârtie.

 AUTORUL

- Marea a continuat să-l inspire pe poet. Şi uite aşa, în amezile caniculare, condeierul Ianoş Ţurcanu se retrăge de pe ţărmul ferbinte pentru a ticlui celelate versuri din volumul cu acelaşi titlul Coca-Cola pentru Nola.

Liliana Juc

Lansarea cărţii

Trăistuța făcătoare de minuni

de Ada Zaporojanu

Ada Zaporojanu s-a născut la 10 februarie 1952 în satul Sergheuca, județul Soroca. A absolvit facultatea de biblioteconomie și bibliografie a Universității de Stat din Moldova în 1977. A fost educatoarte, metodistă la o grădiniţă din Chişinău. A editat mai multe cărți, printru copii:

Deschideți ușa…, Chișinău, 1999, 2002;

 Trăistuța făcătoare de minuni, Chișinău, 2001;

Toamna (coautoare), Chișinău, 2003;

Când e Domnul lângă mine, Chișinău, 2004;

Vals pentru doi (în colab.), Chișinău, 2005;

Legănuț pe rămurea, Chișinău, 2005;

Zdrențurică, Chișinău, 2006;

Misterele anotimpurilor, Chișinău, 2007;

Vocale-portocale (în colab.), 2008;

Mi-i dor de bunicuța, 2009;

Prin bunătate spre dăinuire, 2010;

Un vis de Crăciun, 2010; Ghidușiile lui Vlăstărel, 2011;

După faptă și răsplată, 2012; Alfabetul (în colab.), 2011;

Abecedarul (în colaborare), 2011.

                                                                              A lansat două Cd-uri cu muzică pentru copii.

 

Iar trăistuța fermecată

   Sub  icoană-i atarnată.

Ah! De câte ori bizara

  Ne-a bucurat inimioara?

  Cu povești, povestioare,

  Legende încântătoare...

Ada Zaporojanu

 Poveștile din Trăistuţa făcătoare de minuni, alimentate din izvorul nesecat al folclorului nostru, împresărate cu vorbe de duh şi proverbe, denotă o bogată coloratură naţională. Scrise într-un spirit crengian, cu umor, multă jovialitate şi subiecte inedite, cultivă valori general-umane. Poveştile din Trăistuţa tentează atât cititorul copil, cât şi cititorul adult, deoarece sânt poveşti parabole, poveşti anectodice. Opera scriitoarei Ada Zaporojanu e

o sursă sigură şi convigătoare pentru cadrele didactice şi bibliotecari.

 La o întâlnire cu frumosul, cartea și desigur scriitoarea Ada Zaporojanu au venit elevii clasei a II-a, Liceul Dante Alighieri, clasei a I-a, Liceul Columna, părinţii. Activitatea culturală Lansarea volumului ''Trăistuța făcătoare de minuni'', ediția a II-a, de Ada Zaporojanu, a fost de neconceput fără un cadru rustic, accesorii tradițional populare, costume naționale, deaceea am ajustat un colțișor, o casă mare cu prosoape și lăicere.

Am avut și o mascotă Ilincuța.

 Cartea a fost adusă publicului cititor prin poveştile:"Trăistuța făcătoare de minuni", "Legenda florilor", "Trofimaș cel înțelept", "Păcală și Tândală" relevante întregului conţinut al volumului. Poveştile prezentate dramatizat de către elevii clasei II-a A, Liceul Dante Alighieri, regizate de învățătoare Maria Margine, au stârnit interesul micilor spectatori.

Acest spectacol de lansare al volumului Trăistuța făcătoare de minuni a fost completat și de jocuri cognitiv-distractive, tehnici activ-participative: Hai să țesem o trăistuță! din proverbe culese din volum, Salată de cuvinte, Moșul are pălărie, Pomul valorilor.

Condeiera Ada Zaporojanu a primit diploma de excelenţă pentru colaborare prodigioasă, valorificarea cărții, susținerea lecturii și promovarea imaginii bibliotecii în comunitate.

 Diplomă de recunoştinţă pentru fidelitate în parteneriat, participarea la activitatea de lansare a cărţii Trăistuţa făcătoare de minuni i s-a acordat doamnei Maria Margine profesoară Liceul Dante Alighieri.

 Decorulul alcuituit din suveniruri cu motive etno – fântână cu cumpănă, ulcioare, oale, paneraşe, cromatica prosoapelor, copăceii ornaţi cu flori, grâul verde încolţit, vederi cu plaiul nostru, costumele purtate de noi, au descris un cadru feeric şi o ambianţă adecvată pentru lansarea unei cărţi precum Trăistuţa făcătoare de minuni de Ada Zaporojanu.

Programul activităţii

Cuvânt de introducere

1.    Despre scriitoarea Ada Zaporojanu, revistă bibliografică. Prezentările celor prezenți.

2.    Spectacolul literar-artistic

a) Trăistuța făcătoare de minuni

b) Tândală și Păcală

c) Legenda florilor

d) Trofimaș cel înțelept

3.  Prezentarea teatralizată cu păpuși de deget a povești ”Leneșul cel norocos” de Ada Zaporojanu.

4. Tehnici activ-participative:

Copacul valorilor

Despre cine sau despre ce sânt  poveștile din Trăistuța făcătoare de minuni?

Jocul Al cui este acest obiect?

 (Din mulțimea de obiecte, seletează-le doar pe cele ale personajelor din cartea Trăistuța făcătoare de minuni de Ada Zaporojanu)

Jocul Să țesem o trăistușă fermecată!

(Selectează proverbe și vorbe cu duh adecvate poveștilor din cartea Trăistuța făcătoare de minuni de Ada Zaporojanu)

5. Încheiere

Din proverbe  țesem o trăistuță

Minunile se săvârșesc și aici pe pământ  (”Batistuța fermecată”)

 

 Omul harnic și muncitor de pâine nu duce dor (”Trofimaș cel înțelept”)

Celui cu sârguință toate îi sunt cu putință (”Trofimaș cel înțelept”)

Nu săpa groapa altuia că poți cădea singur în ea (”Ciobănașul și cuconița”)

Poți rău să o pățești când la bine nu gândești (”Păcală și Tândală”)

 Nu aduce anul, ce aduce ceasul (”Leneșul cel norocos”)

 Niciodată nu-ți pierde credința, că cine știe de unde sare iepurele (”Leneșul cel norocos”)

După faptă și răsplată (”Badea Titi”)

Capul iscusit la vreme de nevoie  se cunoaște (”Vicleșugul vulpii”)

Liliana Juc