Așa și-a întitulat vernisajul pictorița Iulia Lozovanu. Pe data de 27 mai curent la flilala ”Târgoviște”, la întâlnirea cu pictorița, au venit elevi de la școala nr. 5 ”Al.Donici” din sectorul Buiucani. Ei nu au văzut niciodată un pictor, deaceea dorința de a asculta, de a se afla în anturajul unui creator a fost foarte mare la elevii celor două clase – a III și a IV. Lecțiile de pictură, în aceste clase, trec conform programului școlar, dar mai mult se axează pe desene. Ce înseamnă arta plastică, ce fel de genuri sunt, lecții din istoria picturii – toate acestea elevii urmează să le afle.
Iulia Lozovanu a povestiti copiilor câteva date biografice. S-a născut în satul Pitușca, raionul Călărași. În clasa a II, la lecția de desen, a fost încurajată de învățătoare. Avea de mică o atracție deosebită pentru desen, care a devenit mai apoi sensul vieții. A învățat în sat, apoi și-a continuat studiile la școala de pictură ”I.Repin” din Chișinău. După care a intrat la Academia de Teatru, Muzică și Arte Plastice. A lucrat cu copiii, predând desenul în școala din satul Cruglic. Pictează. Are mai multe teme. Expoziția de față în care au fost vernisate circa 45 de tablouri, din ele 2 icoane și două portrete – ale bunicii și ale mamei, cele mai scumpe ființe din lume, includ un cilclu de floristică: diverse flori – de câmp, de primăvara, de grădină, ”furate” de la fotografi, flori din vaze etc. ”Nu am avut niciodată îndeajuns bani, ca să-mi cumpăr un buchet frumos de flori, pe care să-l pictez, de aceea am pictat florile pe care le-am avut, le-am văzut, le-am împrumutat de la vecine. Toate aceste flori le dăruiesc mamei mele. De aceea și expoziția am întitulat-o ”Flori pentru mama”, a ținut să explice Iulia Lozovanu.
Pictorița le-a vorbit copiilor despre școală, despre copilărie, despre desen, pictură, despre frumusețea naturii. ”Și un ciulin poate fi frumos, chiar dacă în realitate toată lumea, inclusiv animalele, îl ocolesc, fiindcă înțeapă, dar într-un tablou el poate deveni foarte frumos!” Le-a vorbit despre culori, despre miracolul lor: culori calde, culori reci, despre felul cum se alege o culoare, cum potrivește pictorul culorile între ele ca să dea naștere unui tablou. ”Pictorul vede cu ochii, simte cu inima, dar tot ce simte și gîndește îi ”curge” prin mână, iar mâna le așează pe toate într-o compoziție anuimtă”.
Iulia Lozovanu le-a vorbit copiilor fără să se grăbească, le-a vorbit așa ca ei să înțeleagă, le-a vorbit cu multă căldură și dragoste despre ceea ce este apropiat sufletului ei – despre credință, despre natură, despre mamă, bunică, despre frumusețea lumii. Le vorbea de parcă timpul real se oprise în loc și intraseră cu toții într-un timp de poveste. I-a condus prin bibliotecă, s-a oprit în fața fiecărui tablou, explicându-le când, de ce și cum l-a pictat. Pictorția a răspuns la întrebările copiilor, care au fost foarte diferite: când pictează, cât pictează, folosește și creioane, pictează în aquarelă etc.
Copiii o ascultau cu respirația oprită. Probabil, această întâlnire la sfârșit de an a fost cel mai frumos lucru care li s-a întâmplat. În final, au fost serviți cu cireșe, ”primele cireșe aduse din grădina bunicii”, după care i-a invitat la o ședință de pictură, propunându-le câtorva copii, în special, celor care au cântat despre mama, să le deseneze, în creion, portreul.
În încheiere, le-a mulțumit copiilor pentru că au venit la primul ei vernisaj de pictură, încheindu-și discursul cu ”Adio, copilărie! Bine ai venit, maturitate!” Copiii și diriginta, doamna Veronica, i-au mulțumit pictoriței Iulia Lozovanu pentru această minunată zi, pentru clipele petrecute împreună, pentru cireșe, fotografii și ... amintiti de neuitat. ”Din această clipă, expoziția a prins ”grai”, acum știm cum respiră fiecare tablou, ce spune și ce exprimă, a conchis doamna Veronica. Ne-am dori să avem mai multe întâlniri de acest fel”. Larisa Ungureanu
