Al
şaptelea simţ...
Prezentarea a fost însoţită de o
expoziţie de cărţi, al căror autor este Nicolae Rusu: Şobolaniada, La marginea lumii, Naufragiul, Ploaia de aur, Coada
epuraşului, Alunelul şi, desigur, romanul Al şaptelea simţ.
Nicolae Rusu vine în faţa
cititorilor cu un roman actual în care este dezvoltată o realitate unde ne
regăsim. Personajul central, Valentin, este propotipul intelectualului de ieri,
venit de la sat la oraş, care a parcurs, cu credinţă şi speranţă, un segment de
istorie destul de dificil şi controversat, integrându-se în viaţa de azi. Pe
parcursul romanului îi urmărim “călătoria” captivantă în timp pentru a-şi găsi
un loc al său în spaţiu, îl vedem martor şi participant al celui mai mare
cataclism social de la sfârşitul secolului XX – destrămarea imperiului sovietic
cu toate consecinţele sale.
Valentin ne apare ca un om care
gândeşte, este activ social şi politic,
Acţiunea în roman se desfăşoară pe parcursul a douăzeci şi trei de ani,
incluzând optsprezece capitole. Începe cu iunie 1986 şi se sfârşeşete cu
septembrie 2009. Are şi În loc de prolog şi
În loc de Epilog. Epilogul conţine o
metaforă care exprimă semnficaţia titlului – Al şaptelea simţ.
În cadrul întălnirii cu elevii de
la liceu, prozatorul a vorbit despre creaţia sa, s-a oprint îndeosebi asupra
romanului Al şaptelea simţ, pe care
l-a scris la Casa
de creaţie Peredelkino din Moscova,
dar, desigur, l-a conceput timp mai îndelungat, materialul factologic
acumulându-l pe parcursul multor ani. Romanul acesta într-un anumit fel
continuă un alt roman al său, Şoboloniada,
scris la sfârşitul anilor 90 ai secolului trecut.
Romanul Al şaptelea simţ trebuie considerat un fenomen literar, care invocă
printr-o metaforă modernă ideea unirii cu Ţara, conşteintizată în alte părţi,
pe alte meleaguri, dar încă departe de a fi înţeleasă la noi, multora din
conaţionalii noştri lipsindu-le al... şaptelea simţ.
Romanul este scris în stil în
scanner. Se citeşte uşor, e scris fluid, într-o frumoasă limbă română vorbită
pe teritoriul Republicii Moldova. Autorul nu învinuieşte pe nimeni, nu
incinerează pe nimeni, nu acuză, ci constată o stare de spirirt care ne
caracterizează ca popor.
Prezentarea cărţii a stârnit
interesul elevilor, care au pus întrebări
şi şi-au exprimat dorinţa să-l citească.
Larisa Ungureanu
Комментариев нет:
Отправить комментарий