Prezentare de carte

Arta refigii sau un „summum al posibilităților expresive”

Arta refugii. O copilărie transilvană de Paul Goma a fost recomandată cititorilor în cadrul  Proghramul de lectură Chișinăul citește.

Prezentarea cărții a avut loc la Liceul Teoretic cu Profil de Arte Ion și Doina Aldea-Teodorovici, în clasa X, unde profesoară de limba română, doamna Silvia Frimu, este prietena Filialei Târgoviște, dar și a BM „B.P. Hasdeu”.

„Trebuie să recunosc, elevii nu știu mare lucru despre Paul Goma. În manuale nu se scrie. Știu că este o personalitate marcantă a literaturii române, originar din Basarabia. Este autorul a numeroase cărți, a locuit și mai locuiește în Franța, dar lucrurile astea trebuie să le cunoască și elevii. Cred că prin această prezentare de carte ei vor afla mult mai mult despre Paul Goma”.

Am zâmbit la gândul că printr-o prezentare de carte trebuie să le spun elevilor mult mai mult și să găsesc modalitatea de a-i face să citească acest roman, Arta refugii, cât și alte cărți, semnate de Paul Goma, care se află în fondul Filialei Târgoviște.

Am afișat pe tablă câteva foi care-i informau pe elevi că activitatea de azi e legată de Programul de lectură Chișinăul citește și că acest roman, scris de Paul Goma (am afișat și portretul scriitorului) este recomandat persoanelor mature, dar cu ușurință poate fi citit și de un adolescent de 17 -18 ani, datorită stilului său și a „poveștilor” din copilăria transilvană a autorului, care începe cu re-fuga, adică cu refugiul, cu mutatul dintr-un loc în altul. Să vedem, le-am zis, căte titluri de „mutat” are romanul: Ne mutăm, Ne-am mutat, Iar ne mutăm, Ne re-refugiem, Iar ne mutăm, Și încă ne mutăm, Și iarăși, iarăși, Ne re-mutăm – dacă n-am fost repatriați și tot așa. O copilărie tulburătoare, descrisă la vârsta maturității de un condeier care face adevărate minuni cu frazele, cu titlurile, cu amintirile, pe care ni le re-dă, ni le „dăruiește”, ca să știm și noi ce-a însemnat să duci dorul Manei viața toată și să fii basarabean re-fugiat.

Capitolul VI, întitulat În gară, de exemplu, are 12 subcapitole, unsprezece din ele se întitulează Să nu plângi, cel de al doisprezecelea – Nu plâng!

Paul Goma a împlinit vârsta de 80 de ani (s-a născut în 1935 în Mana, Vatici, județul Orhei, Regatul României, cum scrie în Biografia sa, în familia unor învățători, sunt copil de „cadru didactic”)). În urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România. Din tinerețe s-a arătat a fi un spirit rebel, a fost arestat de securitate, persecutat, a făcut și închisoare corecțională la Jilava și Gherla. A debutat cu romanul Ostinato, dar lucrarea a apărut trunchiată, ceea ce l-a nemulțumit pe autor. Mai apoi a expediat manuscrisul în Occident și în 1971 a apărut în limba germană romanul Ostinato în variantă deplină.La salonul de carte avea titulatura de „carte interzisă în România”.

În 1977 familiei Goma i-a fost retrasă cetățenia română, fiind expulzați cu toții în Franța ca apatrizi.

Paul Goma și-a continuat munca de creație, spiritul său combativ fiind mereu cu „ochii” pe tot ce se întâmplă în jur.Este cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste și așa a rămas și în prezent, dar și unul din cei mai cunoscuți scriitori postbelici.

Arta refugii. O copilărie transilvană a apărut în 1990. Până în prezent a susținut patru ediții. Flori Bărbulescu consideră că „asemeni Artei Fugii a lui J.S.Bach, textul lui Paul Goma reprezintă un summum al posibilităților expresive, glisând între trecutul idilic și prezentul necruțător, între fantasme și reverii,  într-un timp al alertei”.

Sper că prezentarea romanului lui Paul Goma a trezit interesul și curiozitatea elevilor care, negreșit, vor dori să afle ce e cu această „copilărie transilvană”.

 Larisa Ungureanu

Discuție / dezbatere

 

„Lilya -4 – ever ”: soarta adolescentelor traficate

Discuția / dezbaterea s-a făcut în prezența elevelor de la Școala Profesională nr. 2, care au venit însoțite de pedagogul social, doamna Liliana Marinescu. Vârsta elevelor prezente la manifestare era între 16 – 18 ani.

Soarta adolescenților traficate este o temă de discuție, care implică mai mulți factori: informaționali, vizuali, relatări al persoanelor care au fost traficate.

Noi am ales modalitatea de a viziona filmul Lilya 4 – ever, realizat în anul 2000 de regizorul suedez Lukas Moodison, care și-a concentrat atenția asupra adolescentelor traficate în țările nordice, în special, Suedia, aduse din ex- Uniunea Sovietică. Deci, regizorul a venit în Republicile Baltice (deși locul acțiunii în film nu se specifică, dar la conferința de presă care a avut-o în Chișinău, unde a fost proiectat filmul Lilya 4 – ever, regizorul a spus că s-a documentat anume în acest spațiu).

Despre traficul de ființe umane a început să se vorbească și la noi pe parcursul anilor 2000. Din păcate, cu excepția unui roman și a unor interviuri cu 24 de femei traficate, a unor spoturi publicitare, reportaje sporadice la tv, nu avem prea mult material local, care să confirme acest flagel social. Sunt câteva ong-uri, care și-a pus scopul să atenționeze populația asupra traficului de ființe umane, dar cea mai importantă organizație este Centrul Internațional „La Strada”, care are filială și la Chișinău. De regulă,ținta traficanților sunt adolescentele din familiile vulnerabile, femeile rămase fără locuri de muncă, dar și copiii.

Am început discuția cu informație despre realizatorii filmului – regizorul Lukas Moodison, premiat la multe festivaluri și cu alte filme, dar , mai ales, cu Lilya 4 -ever, interpreta rolului Lilyei, actrița de origine rusă Oxaba Akinșina, care avea la etapa filmării în jur de 18 ani, dar déjà era un nume cunoscut în cinematografie. Marea majoritate a interpreților sunt din spațiul ex-sovietic, cu unele excepții, unde acțiunea se desfășoară pe teritoriul Suediei, căci acolo a nimerit credula și inocenta Lilya, având certitudinea că-și va găsi fericirea. Desigur, i s-a „sugerat”, și a făcut-o un tânăr, Andrei (nume fals cum s-a constatat), care s-a dat drept „binefăcător” și de care Lilya se legase sufletește.

De fapt, acestea sunt căile pe care le parcurg persoanele traficate, mai ales adolescentele. Pe un panou au fost expuse și unele imagini din film.

Vizionarea filmului Lilya 4 – ever (în traducere - Lilya pentru totdeauna) a trezit compasiunea tinerelor față de soarta tragică a acestei adolescente frumoase, mărinimoase, o fată care ar fi trebuit să trăiască mult și să aibă o viață frumoasă. Dar… A fost traficată, iar aceasta înseamnă distrugerea personalității, distrugerea vieții, fiindcă persoana traficată nu mai are drepturi, ea este considerată marfă.

În urma vizionării filmului, care le-a emoționat profund pe tinere, au urmat comentarii, sfaturi utile, dat fiind că marea majoritate din ele și-au exprimat dorința că vor să plece peste hotare.

A circula liber este un drept, doar că trebuie să fie atente să nu nimerească în plasa traficanților, care promit câștiguri fabuloase, dar țin în secret țara de destinație, orașul, locul de muncă și ca un gest de „mărinimie” achită toate cheltuielile – de drum, cazare, mâncare, îmbrăcăminte, sunt foarte atenți și promit multe...

Filmul Lilya 4 – ever este un exemplu concludent despre soarta adolescentelor traficate.

Larisa Ungureanu

Oră de lectură

Poezia este însăși sensul vieții!

De Ziua Internațională a Poeziei, Filiala Târgoviște a organizat o activitate în parteneriat cu Școala Profesională nr.2 o Oră de lectură „Poezia e însăși sensul vieții!” în cadrul Clubului Tinerii la bibliotecă, scopul principal fiind susținerea creației poeților începători. Aceștia, de fapt, acestea, au fost două tinere eleve, care-și fac studiile la Școala Profesională nr.2: Jioară Nadejda și Goncear Daniela. Au participat colegi, prieteni, iubitori de poezie, cât și pedagogul social, dna Liliana Marinescu.

În cadrul Orei de lectură a fost prezentată expoziția de cărți a marilor poeți din toate timpurile, începând cu Homer, Ovidiu, Dante, Petrarca, Ronsard, Eminescu până la Antologia poeziei românești cu formă fixă, Alexei Mateevici, Nichita Stănescu, Antologie de poezie românească de Grigore Vieru ș.a. Desigur, de-asupra lor a „tronat” Pana, care secole de-a rândul a servit poeților drept cel mai fidel „instrument” de a așterne pe hârtie emoțiile, trăirile, sentimentele.

Ora de lectură a continuat printr-o dorință firească în această zi, ca fiecare participant să rostească un vers dintr-o poezie îndrăgită. A fost îmbucurător că toată „adunarea noastră” a demonstrat prin aceasta că iubește poezia și nu este indiferentă față de cuvintele care transmit „valorile cele mai intime ale diverselor culturi”.

Apoi a urmat ceea ce, de fapt, a constituit miezul întrunirii noastre: prezentarea tinerelor talente, două fete care scriu poezii, acestă zi fiind debutul lor pe Scena Cuvântului Poetic. E vorba de Jioară Nadejda și Daniela Goncear.

Prima a ieșit pe „arenă” Jioară Nadejda, care și-a spus în câteva cuvinte biografia ei. Are vârsta de 19 ani, s-a născut într-o localitate, relativ, nouă, satul Zorile, raionul Orhei. A început să scrie de pe când era elevă la școala din sat – despre natură, îdar și despre ființele dragi inimii sale. Astfel, de ziua nașterii, i-a dedicat o poezie bunicuței. Culegându-i un buchet de flori, s-a gândit că e prea puțin și a simțit că sufletul ei vrea să exprime mult mult. De aceea n-a întrârziat să-și aștearnă sentimentele pe o foaie de hârtie care, până la urmă,au luat forma unei poezii cu titlul Bunicuța noastră-n Mai: „În această zi de mai/ Înflorește-al nostru plai,/ pentru-o doamnă anumită/ De toată lumea iubită!”. A fost aplaudată atunci de rude, vecini, iar bunicuța a plâns de bucurie!

Nadejda nu s-a oprit aici. A inspirat-o natura și a scris, deja cu mai multă încredere și alte poezii. Iată câteva rânduri din poezia Natura se trezește: „Dimineața m-am trezit/ Floricele s-au ivit/ Am ieșit din casă - / Lumea-i mai frumoasă!”

A continuat să scrie și când a venit la Chișinău, mai ales în momentele de singurătate, fiind cuprinsă de sentimente nostalgice, uneori chiar triste. „Scriu despre generația mea care se confruntă cu anumite probleme în dragoste”, așa și-a comentat Nadejda cele câteva poezii pe tema dragostei: Fantezie pentru tine, Ca prin pustiu, Singur în tăcere. Iată câteva versuri din poezia Ca prin pustiu: „Prin pustiu eu trec/ Și inima mă doare./ Eu să te uit încerc, /Dar îmi amintește de tine o rază de soare./ Îmi amintesc de căldura ta/ Și vântul îmi aduce soaptele tale/ Și nu voi putea uita.” E lirică și inocentă dragostea unei fete, care a răsădit în sufletul ei pentru băiatul drag cele mai calde și frumoase sentimente. „Vom fi doar noi în miezul nopții,/ Ținându-ne de mână. /Și noaptea nouă să ne aparțină./ Dorința mea cu tine e să fiu/ Și sper că nu e prea târziu...”. Da, niciodată nu e prea târziu să iubești și să fii iubită. Acesta, de fapt, este îndemnul poeziilor Nadejdei Jioară.

A doua tânără poetă se numește Gocear Daniela. S-a născut în satul Butuceni, raionul Orheii Vechi. Părinții sunt meșteri populari, practică olăritul. Prima poezie a scris-o când avea 10 ani. I-a consacrat-o mamei, care era plecată peste hotare la muncă. Dulce mamă, așa se întitulează poezia și exprimă dragostea unui copil pentru mama care e departe și totuși, atât de aproape, fiindcă fiecare părticică a sufletului ei îi simte prezența. „Universul, ceru-mi ești/ Pământul care sufletul îmi ține,/ Steaua care-mi strălucești / Și-mi dai tărie mie”. O altă poezie dedicată mamei se întitulează Mamă - universul meu: „Mamă, ești soarele meu /Ce-mi luminează viața/ De-atâtea ori privind Cu dor îți aștept povața”. Să nu uităm, sunt poeziile unei fetițe de zece ani, care ducea dorul mamei, plecată de acasă la munci. „Mamă, viața mi-e plină de suferință!”, mai scrie Daniela. În acest cuvânt suferință, încap toate dorurile unui copil, lipsit de mângâierea mamei, un copil care are de făcut o mulțime de lucruri pe lângă casă, tot din dragoste pentru mamă. A scris și alte poezii, consacrate mamei, în care-și exprimă sentimentul de dragoste pentru ambii părinți. „Tată, când te-ntorci acasă?/ Mamă, când sosești în prag?” (Mi-e dor de voi, părinți). Daniela nu a scris din disperare, ci din dragoste. I-a așteptat cu dragostea în suflet. Astăzi ea-și urmează calea în viață, studiază, vrea să devină un bucătar neîntrecut, dar n-a uitat de poezie. Scrie atunci când simte că are de exprimat ceva anume: frumusețea naturii, trăinicia dragostei, iubirea, căci e la vârsta când acest sentiment înmugurește în sufletele tinerilor. Daniela însă ne-a uimit prin faptul că mai scrie și fabule, ceea ce denotă că are un simț deosebit al umorului și spirit de observație. Nouă ne-a citit fabula Cartea și stiloul. „Pe masă am lăsat odată? O carte și un stilou/ Și mare mi-a fost mirarea , /Când a a se certa au început Fără sens și fără rost/ La miezul nopții, la un timp prost”.Î n opinia mea, este una din cele mai spirituale fabule care mi-a fost dat să aud în ultimul timp, mai ales din gura unei tinere.

 
Cu toții am aplaudat talentul acestor două tinere poete și le-am dorit ca izvorul inspirației să fie nesecat și să ne bucure pe viitor cu noi creații literare. „Și sora mai mare scrie poezii, poezii pentru copii. Am editat această carte, care se numește „Broscuța”. Într-un singur exemplar. E cartea familiei!” a menționat Daniela. În final, doamna Liliana Marinescu a ținut să felicite personal pe aceste tinere care și-au făcut debutul poetic la Filiala Târgoviște și încă într-o zi specială: Ziua Internațională a Poeziei.

Larisa Ungureanu

Expoziție de carte

                                               Ziua Internațională a Poeziei

Pe data de 21 martie la Pretura sectorului Buiucani a avut loc o sărbătoare de zile 

             mari cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei.În cadrul evenimentului                                       Biblioteca Târgoviște a participat cu o expoziție de carte

      unde au fost expuse operele celor mai valoroși poeți din literatura română.

 

Prezentare de carte

 Lecții de viață

În cadrul Programului Chișinăul citește a fost prezentată cartea Kinderland de Liliana Corobca, propusă pentru lectură adolescenților. În acest scop, au fost invitați elevii clasei a VII a de la Liceul Teoretic cu Profil de Artă Ion și Doina Aldea-Teodorovici, care au venit la sediul bibliotecii  însoțiți de Veronica Pavlov, profesoară de limba română și Olga Bodaci, bibliotecara liceului.

Prezentarea a început cu date biografice despre scriitoarea Liliana Corobca, născută în Moldova, cu studii serioase în mai multe țări din Europa. Actualmente, locuiește în România. Debutul literar și l-a făcut în 2003 cu romanul Negrissimo, editat la Chișinău, după care au urmat și alte cărți, romane, antologii de poezii, cercetări.

Romanul Kinderland a fost editat în 2013 de Cartea Românească și imediat a „captat” atenția cititorului de peste Prut. Acțiunea din roman are loc în Moldova. E vorba de trei copii: o fetiță de 12 ani pe nume Cristina și doi frățiori mai mici – Dan și Mircea, de care ea trebuie să aibă grijă, fiindcă părinții au plecat după „bani lungi”, cum se spune prin satele moldovenești, în care acum locuiesc doar „bătrânii și copiii”, cum se exprimă protagonista romanului.

Acțiunea din Kinderland poate fi percepută ca niște lecții de viață. Cristina povestește despre „țara copiilor maturi”, care învață din propria experiență cum să supraviețuiască, având un singur vis: să se întoarcă părinții acasă.

Romanul începe cu o întâmplare nu prea fericită pentru unul din frățiori, Dan, de care s-a „lipit” o căpușă. „Căpușa era lipită de burtă, aproape de buric, sugând sângele copilului” (pag.5). Prezentarea cărții a continuat cu o Lecție de viață, întitulată Căpușa. În acest scop, pe un stand, au fost expuse mai multe tipuri de căpușe care „mușcă” oamenii. Unele din aceste insecte pot fi periculoase. De aceea elevilor le-am dat câteva sfaturi utile, ca să știe cum să se păzească de aceste insecte în pădure, în câmp, iar dacă au fost „mușcați” ce măsuri de primă necesitate trebuie să ia și, numaidecât să se adreseze medicului!

De menționat că Lecția de viață le-a trezit interes, cu atât mai mult că și în roman se pune accentul pe faptul că fetița intrase în panică și nu știa cum să procedeze. Până la urmă, Dan a fost „salvat” și cu toții au însușit acestă „lecție de viață”.

Romanul e „plin„ de astfel de lecții de viață, trăite de o fetiță care, prematur, și-a însușit rolul de „mamă” pentru frățiorii ei. Sunt lecții pline de bunătate, tandrețe, altele abundă de cruzime, lașitate, disperare. Aceasta este lumea în care cresc mulți copii din Republica Moldova.

În final, bibliotecara Olga Bodaci a mulțumit pentru această „captivantă prezentare a romanului Kinderland” care, negreșit, va trezi interesul adolescenților.

Larisa Ungureanu

Prezentare de carte

  Femeia în zonele de conflict

În această zi de 2 martie în Republica Moldova se comemorează vitejia şi jertfirea de sine a celor care au luptat în războiul de pe Nistru. 2 martie este Ziua Memoriei şi consemneză începutul conflictului militar cu separatiştii din partea stângă a Nistrului, susţinuţi de mercenari veniţi din Rusia, de cazaci şi de Armata a 14-a a Rusiei, staţionată din perioada sovietică pe teritoriul Republicii Moldova. 2 martie 1992 rămâne a pagină roşie în istoria tânărului stat – Republica Moldova. În această zi, Preşedintele de atunci Mircea Snegur, a autorizat intervenţia militară împotriva forţelor rebele, care atacaseră posturile de poliţie din stânga Nistrului loiale Chişinăului.

Volumul Femeia în zonele de conflict. Istoria verbală este un document incontestabil a acelor timpuri de grele încercări, la care au fost supuşi, în primul rând, locuitorii din stânga Nistrului, dar şi întregul nostru popor. Luptele se dădeau pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova. Cartea a fost scrisă de şase ziariste, membre ale Clubuui Ziaristelor 10 + şi editată la Chişinău în anul 2006.

Vladimir Beşleagă în al său Argument se întreabă: „Cine face istoria? Bărbaţii. Cine scrie istoria? Bărbaţii. Femeile o suportă. Femeile o trăiesc. Femeile o suferă…” Tocmai despre suferinţele femeilor, soţii ale combatanţilor care nu s-au mai întors de pe câmpul de luptă (Maria Lupaşcu), soţii ale martirilor care au făcut parte din grupul Ilaşcu (Eudochia Ivanţoc) , o discuţie cu Olga Căpăţână, ofiţer, care a luptat în Transnistria, istoria Mariei Ungureanu, director la Școala-internat pentru copiii orfani din Bender, aflată sub jurisdicţia Chişinăului, interviu cu Vasilisa Iovcev, soţia lui Ion Iovcev, director la Liceul Teoretic Lucian Blaga din Tiraspol, liceu de limbă română, cu  profesoarele de la acest liceu Raisa Pădurean, şi Tatiana Andrieş, un interviu cu Eugenia Halus, directoarea Liceului Teoretic Evrica dinRâbniţa ş.a

Fiecare istorie este un destin, un destin în care se reflectă tragicile evenimente din anul 1992, cât şi urmările lor. Sunt istorii vii, trăte de oameni concreţi, care vorbesc despre suferinţele lor şi a familiei lor. Sunt istorii care nu ajung în manualele de istorie sau în analele științifice, dar sunt istorii adevărate. Din aceste istorii putem învăţa, putem cunoaşte trecutul, evenimentele de atunci, aşa  cum s-au desfăşurat. Nimic inventat.

Prezentarea cărţii s-a făcut în această zi în repetate rânduri, dat fiind că Ziua Memoriei am consemnat-o împreună cu grupuri de cititori de diferite vârste și de la diferite școli și licee care veneau la bibliotecă.

Ca o vie mărturie a acelor zile sângeroase a fost şi vizionarea unui fragment din filmul Masacrul inocenţilor, realizat de regizorul Victor Bucătaru , care în timpul operațiunilor militare a fost alături de combatanți, voluntari, polițiști pe câmpul de luptă și a filmat,  lăsându-ne mărturiile și scenele de luptă din acele crunte timpuri.

Larisa Ungureanu

Discuţie/ dezbatere

                                                                                                                                           
                                   Mărţişoare pentru mame!

A fost cea mai originală discuţie / dezbatere! Am decis să schimbăm forma şi modalitatea: în loc să invităm de la un liceu sau şcoală o clasă de elevi, iar peste tot s-a sărbătorit Ziua Mărţişorului, am avut discuţii /dezbateri în cadrul unor întâlniri cu grupuri răzleţe de copii, care au păşit pragul bibliotecii în această zi - prima zi de primăvară.
Am pregătit pentru vizitatori un stend  Ziua Mărţişorului  - 1 martie şi un poster Mărţişoare pentru mame!
Agenda era destul de variată: de la legenda Mărţişorului până la obiceiul de a oferi un Mărţişor celor dragi, de la istoria Mărţişorului până la diversitatea tradiţiilor legate de acest simbol în cultură ţărilor balcanice, de la filmul Mărţişor până la Festivalul Mărţişor, organizat prima oară în 1967 la iniţiativa muzicologului Gleb Ceaicovschi până la Festivalul Internaţional de Muzică Mărţişor, care are loc în perioada 1 – 10 martie, de la poezii şi cântece, dedicate Primăverii, Mamei, Mărţişorului până la sentimentele pe care le încearcă tinerii care oferă mărțișoare... Întrebarea la care am încercat să găsim un răspuns, a fost Cine şi cui trebuie să ofere Mărţişoare?
În trecut părinţii erau cei care ofereau mărţişoare copiilor, îndemnându-i să fie cuminţi, harnici şi ascultători, urarea tradiţională fiind Un Marte Fericit! Fetele dăruiau mărţişoare pregătite de ele băieţilor. Mărţişoarele erau pregătite, de regulă, în condiţii de casă din lână albă şi din lână vopsită în culoare roşie. În România, în diverse zone, Mărțișorul se sărbătorește diferit, simbolul fiind același.
În alte ţări din Balcani, cum ar fi Bulgaria, Macedonia, Albania unde la fel ziua de 1 Martie are o semnificaţie importantă, mărţişoarele capătă diferite forme: de la mari şi foarte mari, care se atârnă la intrarea în casă, pe pomi, se leagă la gâtul animalelor de casă, până la cele mici pe care oamenii le dăruiesc unii altora.
Aşa s-a făcut, că această zi de 1 Martie a căpătat aici, la bibliotecă, un aspect de sărbătoare. Zâmbetul ne-a însoţit pe toţi, iar Mărţişoarele străluceau ca nişte nestemate în partea stângă a pieptului. Unii tineri au recunoscut că nu le-au dăruit mamelor mărțișoare, dar au ales de pe posterul nostru Mărţişoarele cele mai frumoase pentru mamele lor. Alexandrina, Ana-Maria, Evelina, Valeria, Marin, Marina, Elena şi-au lăsat şi numele pe poster ca  o dovadă grăitoare că îşi vor duce până la capăt promisiunea.

                                                                                                                                 Larisa Ungureanu

Teatru de păpuşi

Poveste digitală

Poveste digitală

Poveste digitală

Poveste didigitale

Poveste digitală

Poveste digitală